Fără clasa de mijloc intelectuală

Ciprian Blidaru 12.03.2021 - 15:51
Ciprian Blidaru

Share

Marea cacealma politică de după 1990 e dată mereu de discursul reformist. Undița electorală își așează în vârf cea mai ispititoare momeală. E o undiță care nu e scoasă din apă după alegeri, ci e lăsată mereu acolo, atât de guvernanți, cât și de opozanți.


În această horă reformistă dansează cu toții nu doar în prag de alegeri, activiștii civici cu kilometraj,  bonificați la kilometrul de marșuri făcute, dar și liderii politici obligați să cânte fals acest discurs.

A mai existat o categorie, cea a sorboneilor și a oxfordeilor, un pic mai retrasă astăzi, dar care e dispusă oricând să reintre în hora unirii izbăvitoare.


De aici putem defalca clar, care sunt categoriile care vânează votul. În primul rând sunt hoții de voturi, cu mașinăria lor infernală, cu banii negri, cu rețele de interlopi, adică grupul infracțional organizat, numit partid. Ei sunt motorul.


Acești oportuniști fanatici știu că depind ei și familiile lor de adeziunea la unitatea de partid. Asta îi face să fie habotnici din interes și să se lipească unii de alții, atunci când sunt atacați, ca o haită unită de lăcomie. Cel mai mult îi deranjează săgețile justițiare care-i țintuiesc la zid.

Îi urăsc de moarte pe cei care trag perdeaua roșie a bordelului plin de bancnote soioase. Asta deoarece țin enorm la aparența de onorabilitate.
 
 
Vor să pară serioși, experți, de carieră, acești obișnuiți ai zonei de protocol, pentru care alcoolul, pokerul și afacerile necurate reprezintă emblemele unei vieți împlinite.


Dacă vrei să dezbați doctrine și ideologii cu vreunul dintre acești căței de partid, vei constata că nu doar că nu știu nimic, dar sunt și mândri de ignoranța lor agresivă. Consideră că ideile, gândirea politică sunt doar pentru fraieri. Un fel de vrăjeală apatică. Nu-i poți suspecta nici de real politik, ci doar de rudiment intelectual și de un pragmatism animalic.

Aceasta e o stare de fapt pe care trebuie să o accepți, lamentările sunt inutile. Un singur lucru le-am putea pretinde acestor plăvani aliniați, dacă tot sunt pentru ei, ”vrăjeli” inutile, ideile și doctrinele politice, de ce nu renunță cu mândrie la sigla de liberal, social – democrat, creștin – democrat. Pur și simplu, partidul să preia numele finanțatorilor săi sau să fie un SRL cu un nume fictiv.

Cefele rase sau tunse pe margini (după ultima modă), sclifositele care mimează carierismul, genul sexy și competența, vor să aibă deasupra capului o cupolă luminoasă pentru a-și ascunde întunecimea proprie.


Cei care albesc cumva realitatea sunt civicii deghizați și nu în ultimul rând tocilarii elitiști. Aceștia au vânat mereu sinecuri de lux și când le-au obținut au făcut tot cât o ceapă degerată.

Iar când au rămas pe dinafară și-au arătat diplomele ”străineze”, bătând obrazul ca niște starlete, care deși încă n-au celulită, se plâng că e vai ș-amar de fundul lor.

Aceste figuri de tocilari parșivi și lacomi vor să primească încă o diplomă, cea de politician, dar fără să treacă examenul politicii.
De remarcat că aproape toți aceștia sunt propagandiștii capitalismului radical care culminează cu ideea statului minimal.

Așa cum nici propagandiștii și agitatorii comuniști nu trăiau pe pielea lor epoca de aur prin fabrici și uzine, ci prin birouri umbroase, tot așa și acești sorbonei, sunt adepții capitalismului de conferință, fără să experimenteze pe barba lor legile dure ale pieței. Dacă se poate predica dictatul pieței din amvonul unor sinecuri înalte în stat, cu atât mai bine pentru ei.


Relația acestora cu derbedeii politici e una ca între femeia întreținută și șmenarul aparținător.
 
Atunci când alunecă cardul în poșetă  totul e ok, iar atunci când pleacă la alta, le spune prietenelor ca era doar un mârlan cu bani și nimic mai mult. Apoi părăsesc o vreme trotuarul politicii afectând un aer de virgine trufașe, oripilate de bordelul politic. Se reîntorc în lumea ideilor și la o relație platonică cu statul.


Din păcate, ani de zile clasa politică a rămas prizoniera acestui binom steril și nefast. Exact categoria cea mai înzestrată pentru politică, lipsește aproape cu desăvârșire de pe scenă. Intelectualul cu picioarele pe pământ, cel capabil și de spirit, dar și de acțiune, fără a fi nici prizonierul cercului de pokeriști intriganți învăluiți de fum și damf de whisky, dar nici obsedatul de diplome, dispus să  le expună mai ceva ca Țiriac, colecția mașinilor sale de lux.


De ce lipsește acest personaj? E departe de-a găsi o explicație completă într-un articol. Una dintre explicații ar putea fi că a dispărut exercițiul culturii libere, manifestat prin lectură, conversații între prieteni de idei, viață culturală vie, astfel că astăzi societatea e polarizată între analfabeții funcționali descurcăreți și tocilarii de performanță, produse exclusiv didactice.


Cultura a ieșit din societate, rămânând accesibilă doar frecventarea ei în maniera uscată de tip metodologic și sistematic, în cercuri restrânse. Intelectualul liber, creativ, a dispărut din viața socială, așa că e firesc să nu-l găsim nici prin politică.

Clasa noastră de mijloc economică e în continuare subțiată, dar dacă în zona aceasta mai există o pătură vizibilă, pe partea intelectuală procesul de dispariție a speciei e mai degrabă la finalul său, decât la început.


Dincolo de zidurile Bastiliei de celuloză, te izbește doar  jungla stradală plină de reptile reci și umede. Analfabetul funcțional și cultural, prostituata snoabă, de carieră, sau pațachina de pepinieră își dau mâna ca să lupte împotriva noastră.