Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Eterna problemă a Naționalei României

Laurențiu Mușoiu 17.11.2020 - 00:20
Laurențiu Mușoiu

Deja vu pentru echipa națională de fotbal a României, ale cărei speranțe se leagă, din nou, de rezultatele altor formații, în vederea unei calificări la un turneu final.

Share

De data aceasta, vorbim despre speranțe la un loc rezervat în barajul pentru calificarea la turneul final al Cupei Mondiale, de pe traseul celei mai noi competiții interțări, UEFA Nations League (sau Liga Națiunilor, cum mai este cunoscută).

Diferența este că, acum, nu mai depindem de rezultatele din teren ale altor echipe, deoarece acest scenariu a fost spulberat, duminică seară, de victoria la limită a Austriei, de pe teren propriu, împotriva reprezentativei Irlandei de Nord.

Acum, Naționala României își leagă micile speranțe de un verdict al forului fotbalistic european, UEFA, în cazul echipei Norvegiei, care nu s-a putut prezenta la partida programată pentru duminica trecută, la București, după ce lotului de sportivi și stafului le-a fost interzisă călătoria cu avionul de către statul nordic, după ce un component al echipei a fost depistat pozitiv cu noul coronavirus.

Nici ștergerea rezultatelor Norvegiei din actuala ediție a UEFA Nations League nu ne ajută, după victoria Austriei împotriva Irlandei de Nord.

Acest scenariu ne pune într-o situație în care ne-am aflat de foarte mulți ani: practic, calificarea să fie ratată chiar după primul rezultat, de multe ori, ca și anul acesta, în urma unui eșec sau semieșec înregistrat pe teren propriu.

Acest scenariu urmărește reprezentativa noastră de ani buni.

Ne putem aminti de meciul teribil de pe teren propriu, din generația lui Mutu și Chivu, de acasă, de pe fostul stadion “Lia Manoliu”, înfrângere drastică împotriva danezilor.

Apoi, am ajuns, din nou, să sperăm că ne va ajuta Finlanda, în finalul campaniei de calificare.

A mai existat o înfrângere drastică, la Cluj-Napoca, tot în debut de campanie de calificare, un meci care a marcat istoria fotbalului românesc, cu Victor Pițurcă pe bancă: 0 – 3 cu Lituania.

 

Să joace alții pentru noi, poveste veche românească

S-a schimbat conducerea Federației Române de Fotbal (FRF), ajungând în era Răzvan Burleanu, și Naționala României a trecut la primul selecționer străin, germanul Christoph Daum.

Și cu un antrenor german, obiceiul românesc s-a păstrat și calificarea a fost năruită din prima partidă, 1 – 1, în prima partidă, contra reprezentativei Muntenegrului.

Acum, șansele pentru un loc la baraj au fost năruite, tot în prima partidă, tot pe teren propriu, după egalul 1 – 1 împotriva Irlandei de Nord.

Avem rezultatul direct pozitiv contra Austriei, dar adversara noastră a luat toate cele șase puncte cu Irlanda de Nord, iar în scenariul în care Norvegiei îi vor fi șterse toate rezultatele, România va încheia pe locul secund.

Da, și cu selecționerul neamț și sub Mirel Rădoi se poate invoca ghinionul în prima patidă: penalty-ul ratat de Nicușor Stanciu cu Muntenegru și șutul în bară a lui Denis Alibec, contra Irlandei de Nord.

Dar problema este că reprezentativa noastră stă mereu la mâna hazardului.

Se discută despre o problemă de mentalitate, iar această explicație este una plauzibilă.

Într-adevăr, totul pornește de la mentalitate.

Trebuie să recunoaștem însă că și în plan tactic, de organizare a jocului, avem mari lacune și, aici, nu e vorba doar de pregătirea selecționerului Mirel Rădoi al cărui CV  ca antrenor a fost umflat artificial.

Este evident că principalul motiv pentru care, în acest moment, jucătorii români nu se pot impune la cluburi din afara țării ete incapacitatea acestora de a respecta indicațiile tactice.

Aici, vorbim de urmele unei pregătiri precare, încă de la nivel de juniori.

Sportivii români sunt pregătiți destul de bine, poate chiar foarte bine, în unele școli de fotbal, pentru execuții, mai bine sau mai puțin în plan fizic, dar foarte slab în plan tactic.

Vorbim de o mare lacună în procesul educațional, ceea ce îi bântuie pe foarte mulți fotbaliști români întreaga carieră.

Avem câțiva tineri talentați, care au apărut natural, după ce s-a mai investit, pe aici, pe acolo, în academii/centre de copii și juniori, – nu poți să nu apreciezi eforturile lui Gică Hagi – dar, iată, organizarea, disciplina tactică, nu face casă bună cu jucătorii noștri de perspectivă.

 

Cea mai grea lecție este acceptarea realității

O eroare des întâlnită, aproape generalizată la nivelul societății românești este răbdarea exagerată.

Această răbdare devine o maladie a societății noastre în general, ce își face simțită problema în toate domeniile: Sport, Educație, Sănătate, Transport etc.

Se tot spune despre jucătorii noștri, mai ales despre cei care au arătat ceva la Naționala Under 21, că sunt încă tineri, că sunt talentați și că mai au timp să crească.

Este adevărat că mai au timp să crească, dar până la 21 de ani, deja ar trebui să fie familiarizați cu disciplina tactică.

Adevărul crunt estre că, la noi nu prea are cine să-i familiarizeze cu această parte a jocului.

Diferența între fotbalistul român, cel italian, cel german sau cel spaniol se produce în jurul vârstei de 14 – 16 ani, când pe lângă abilitățile fizice trebuie dezvoltate și cele mentale.

Din nefericire, chiar și în centrele de copii și juniori bine dotate din țara noastră, metodele de pregătire, gândirea multor antrenori, este una învechită, de acum mai bine de treizeci de ani, probabil chiar spre perioada în care mai evolua marele Nicolae Dobrin.

Timpurile s-au schimbat și școala românească de fotbal, ca întreg sistemul educațional din țara noastră, nu a putut ține pasul cu evoluția țărilor civilizate.

Instalarea lui Mirel Rădoi pe banca echpei naționale reflectă situația din fotbalul românesc: lipsa de pregătire și de disciplină.

Selecționer al României a fost numit un antrenor fără licență pro.

Se poate invoca irelevența acestei licențe, deși lucrurile nu stau chiar așa.

Totuși, pe Mirel Rsădoi nu îl recomandau nici rezultatele pentru această funcție.

Se tot invocă performanțele notabile de la turneul final EURO U21 din Italia, din 2019.

Să nu uităm însă că echipa care a obținut repectivele rezultate a fost formată de Daniel Isăilă.

În rest, Mirel Rădoi se mai putea mândri cu un eșec pe banca FCSB/Stelei.

Acum, Rădoi se gândește la postul de antrenor de la CS Universitatea Craiova, iar noi, suporterii Naționalei, ne gândim la răul Norvegiei.

E normal să fim patrioți, dar trebuie să respectăm totuși o competiție sportivă.

Dacă ne dorim educație, pregătire temeinică, mentalitate sănătoasă, trebuie să învățăm ceea ce înseamnă fair play.