Marti seara, presedin-tele Romaniei a batut cu pumnul in masa si a desfiintat activitatea procurorului general. Laura Codruta-Kovesi l-a infruntat curajos: cand nu si-a inghitit cuvintele, a bombanit cate ceva despre starea de "in lucru". Episodul s-a derulat la Cotroceni, in cadrul unei intalniri la care au mai participat si reprezentantii revolutionarilor. Reactia lui Traian Basescu viza soarta inexplicabila a dosarelor Revolutiei si ale mineriadelor si lua in colimator tergiversarea de catre justitie a aflarii vinovatilor pentru mortii de la evenimentele care au tarat Romania. "Vorbiti cu seful statului, care va spune asa: au murit 1.600 de oameni la Revolutie, iar voi inchideti dosarul. Aveti solutie sau nu? Au murit oameni la mineriada din 13-15 iunie. Ce vreti sa spuneti, ca va impun o solutie? Va impune realitatea sa spuneti daca s-au impuscat singuri oamenii sau au fost impuscati de cineva!", tuna, marti, Basescu catre Kovesi.
Pozitia Cotroceniului vizavi de soarta dosarelor este fara precedent in ultimele doua decenii. Dosare care, desi nerezolvate, au macar un singur merit: au oferit imagini cu ayatollahii noii puteri (Iliescu, Stanculescu, Chitac etc.), scosi din barlog si dusi la audieri in fata procurorilor. Revenind, presedintele tocmai a facut un gest aproape laudabil. Aproape, intrucat, in ultimii trei ani, Traian Basescu ar fi avut nenumarate ocazii de a fi cel putin la fel de transant cu procurorul general. Izvoarele ne arata ca, in toamna anului 2006, Basescu insusi a numit-o pe Kovesi in functie. De atunci, doamna procuror general a avut suficiente iesiri, publice sau mai putin, legate de respectivele dosare. Iar presedintele a tacut malc. La nivelul la care Traian Basescu primeste informari despre mersul institutiilor-cheie, e greu de crezut ca nu a fost permanent la curent cu randamentul si, eventual, cu intentiile procurorilor coordonati de Kovesi.
Se pune, astfel, intrebarea: de ce a iesit presedintele abia acum? De ce doar dupa o greva a foamei, facuta de revolutionarul Teodor Maries? De ce abia in plina toamna electorala pentru prezidentiale? De ce nu a iesit Traian Basescu atat de dur cand generalul Dan Voinea era pus in offside de la biroul de unde instrumenta asemenea dosare, daca tot a descoperit nepretuita contributie a procurorului militar la elucidarea acelor evenimente? Ei bine, tocmai pentru ca astfel de intrebari se nasc natural, pozitionarea lui Traian Basescu tradeaza urmele unui vinovat interes politic si personal. Pentru cine inca mai credea ca responsabilii pentru crimele din timpul Revolutiei si al mineriadelor vor fi deferiti, intr-un final, instantei, reactia lui Traian Basescu ar fi trebuit toaletata de tot acest concurs de imprejurari. Pentru binele si credibilitatea justitiei romanesti, modul corect si transant in care presedintele a pus problema trebuia sa fie mai presus de orice suspiciuni privind intrarea sa in campania electorala pentru Palatul Cotroceni.
Or, nu s-a intamplat asa. Reactia tardiva si interesul electoral al sefului statului nu vor urgenta solutionarea dosarelor si nici nu vor scuti memoria victimelor de dispretul aratat de statul roman. La cum merg lucrurile, dosarele "Revolutia" si "Mineriada" par condamnate la o singura solutie, cea finala. Iar incet, dar sigur, un presedinte din viitor ii va spune procurorului general de la acel moment acelasi lucru: "va impune realitatea sa spuneti daca s-au impuscat singuri oamenii sau au fost impuscati de cineva".
