Zilele acestea am avut trei surprize. Prima este aceea ca o persoana cu certificat de politie politica (deocamdata), cum este doamna Mona Musca, creste vertiginos in sondaje. Asta inseamna ca lumea din Romania prefera persoane cu un trecut patat, daca acestea vorbesc bine, convingator chiar. Intrebarea daca ceea ce spune persoana respectiva mai poate fi crezut, dupa ce si-a ascuns colaborarea cu Securitatea, nu si-o mai pun decat foarte putini. Inca o dovada a faptului ca ne-am inselat, luand drept unanime, sau aproape, propriile noastre opinii si inclinatii. Cei care au cerut deconspirarea informatorilor si a ofiterilor de Securitate se pot intreba daca nu era mai bine sa o fi lasat balta.
A aparut si un nou partid, infiintat de Ioan Talpes, fost sef al SIE, parlamentar PSD devenit brusc independent. Dupa o tentativa, esuata, de intrare in PNTCD, dl Ioan Talpes, care-si descoperise pesemne inclinatii crestine si democrate dupa experienta cu spionajul extern, se viseaza seful unei miscari politice de centru-dreapta. N-ar fi nimic rau in asta, daca n-ar fi atatea semne de intrebare. Pe care, poate, iarasi, lumea romaneasca nu si le (va) pune.
In sfarsit, ca sa ajung si la miscarea a treia, dl Gigi Becali, un fel de Zaroni al timpurilor noi, un Zaroni insa care si-a luat soarta in propriile maini, ambitioneaza la Parlamentul European, nu de alta, doar pentru a-si pune formatia (nu “Steaua”) pe linia de plutire, apoi sa intre in Parlamentul national. Asta va creste considerabil procentul de “baaa!”-uri care se vor rosti “de la inalta tribuna”, sporind, finalmente, confuzia din acest for, de altfel si asa destul de confuz in multe momente ale sale. Cum este posibil? Simplu: prin vot popular. Care deocamdata nu s-a pronuntat, dar s-au pronuntat in locul lui (al votului) sondajele. Oricine dintre oamenii cu oarecare educatie moderna ar fi ras Ð si a si ras, cred, acum catva timp, cand dl Becali a fost plasat pe esichierul politic Ð daca i-ai fi spus ca acesta va candida cu mari sanse, intr-o proasta zi, pentru Parlamentul European. Fie si pentru a se retrage, dupa ce a fost ales, ca sa lase locul altor Becali, mai putin cunoscuti deocamdata.
Ce arata toate aceste trei exemple recente? Nimic mai mult decat ca intelectualii si cei care se cred societatea civila, adica persoanele cu oarecare informatie si chiar cultura, se insala sistematic atunci cand isi iau drept unanime sau majoritare propriile preferinte. Ne-am bucurat de libertatea de a infiinta partide. Ni s-au dat, intai, partidele-fantoma din anii '90 si acum partidele, tot fantoma, dar mai puternice, create de un fost sef al SIE si de un latifundiar dubios, cu instructie minima. Dar tot n-o sa regretam partidul unic. Ne-am bucurat cand, in sfarsit, a inceput deconspirarea politicienilor care slujeau Securitatea? Ni s-au dat sondaje care ii asaza in frunte, inaintea celor care se vor fi pastrat curati. Nu intreb, asa cum se face de atatea ori, “ce lume e aceasta?”, pentru ca stiu si stim cu totii, de fapt, ce lume e asta, in care ne-a fost dat sa traim: lumea de dupa marea manipulare comunista, in care vechile servicii ale sistemului criminal isi continua, la alta scara, manipularile. Nu ma intrebati cand vom scapa de aceste manipulari, ca s-ar putea sa va raspund ca acum cativa ani, ca atunci cand vom disparea de pe fata pamantului toti cei care am trait in comunism, fiind, atunci, acuzat ca sunt un comunist. Poate ca suntem comunisti si nu stim, asa cum spunea un personaj al unui prozator de azi ca suntem morti si nu stim. Da, dar, daca am fi morti, n-am inclina in aceasta directie catastrofala balanta sondajelor.
