Galceava noastra politica paleste in fata proliferarii nucleare si din aceasta cauza privirile ne sunt atintite spre ONU. Dupa 11 septembrie american s-a spus ca lumea va fi alta de la acea data. Dupa 9 octombrie nord-coreean se poate spune la fel.
Dupa ce Iranul, principala ingrijorare a administratiei americane, a pus pe jar comunitatea internationala cu refuzul de a renunta la imbogatirea uraniului, a picat bomba de la Phenian: Coreea de Nord va efectua un test nuclear. S-a vorbit de escaladare si provocare. Degeaba a fost reinvitat Phenianul la negocieri. Testul a avut loc, cu suspans, la nici 24 de ore, prin sfidarea omenirii. Beijingul, sustinator traditional al Coreii de Nord, n-a apucat nici el sa trimita un emisar la Phenian, care sa impiedice testul nuclear, dar, important, a calificat actiunea nord-coreeana “plina de tupeu”. Ministerul de Externe de la Beijing a considerat ca Phenianul a pus la incercare rabdarea Chinei, fiind cea mai umilita. Asa s-a intamplat si in iulie, cand Coreea de Nord a lansat rachetele balistice. Cei cinci din “Neproliferare” s-au vazut stanjeniti inca din februarie 2005, cand Coreea de Nord a anuntat ca dispune de armament nuclear. Intre timp s-a lucrat din greu la bomba lui Kim, desi occidentalii nu credeau in stare Coreea de Nord sa-l produca.
Dupa acest test s-ar putea ca Japonia si Coreea de Sud sa-si reconsidere si ele optiunile. O Japonie supertehnologizata poate anunta un test nuclear in doar cateva luni. Coreea de Sud, la randul ei, nu va tolera un vecin care ameninta cu bomba nucleara. O tara care murea de foame, unde milioanele de coreeni mancau iarba, coji de arbori si sobolani, de a starnit compasiunea omenirii si in primul rand a Coreii de Sud, a avut insa fonduri pentru arma atomica iar acum sa se declare putere nucleara. Au mai fost si inundatiile din iulie, cand ONU si Coreea de Sud i-au sarit in ajutor.
Cum jocul nervilor n-a fost de ajuns, oficialitatile de la Phenian au comunicat omenirii cat de fericiti sunt nord-coreenii pentru aceasta explozie. In toata tarasenia absurd este ca acest reziduu al comunismului considera testul nuclear un “mare salt inainte” pentru nord-coreeni, o reusita nemaipomenita, un “eveniment istoric”, care a “satisfacut Armata Populara”, “prin intelepciune autohtona” si s-a desfasurat intr-un moment in care cei 23 de milioane de cetateni “inre-gistreaza un urias progres in constructia unui mare, prosper si puternic stat socialist” (s.n.). Coreea de Nord se considera acum buricul pamantului, care va reechilibra raportul de forte in lume, ba a amenintat ca va merge mai departe, lansand o racheta cu focos nuclear si o bomba cu hidrogen.
Evenimentele din Iran inseamna tot sfidare. Toate astea, in vreme ce celulele teroriste sunt pregatite sa atace uzine nucleare din Europa. America, cu siguranta, va inghiti cu greu acest afront si se va intreba la ce-au folosit eforturile diplomatice si cum va trai cu o Coree nucleara. Avertismentul SUA ca aceasta sa se astepte la raspunsuri “viguroase” si “ferme” i-a lasat rece pe militaristii de la Phenian, care devin un pericol strategic.
Ce sanctiuni s-ar mai putea aplica Coreii daca ea a fost obisnuita cu cojile de copac? Ce s-a ales de doua decenii de negocieri si diplomatie? La ce-ar ajuta o blocada economica si actiuni “dure” daca nord-coreenii s-au invatat cu iarba?
Asemenea tari – care se doresc puteri regionale – conteaza pe faptul ca sanctiunile vor fi limitate. Acum se va vedea si eficienta ONU si daca va disparea lipsa de entuziasm in a le aplica sanctiuni eficiente celor care s-au aratat surprinsi ca tara lor nu a fost felicitata pentru primul test nuclear efectuat.
Jocul nervilor cu Occidentul continua atata vreme cat armele rele ajung in maini rele iar dinastiile comuniste supravietuiesc prin santajul nuclear.
