Mai tari decat proiectele de ameliorare a vietii cetateanului roman ale partidelor politice din aceasta tara sunt luptele intestine. La putere sau in opozitie, gruparile din interiorul partidelor se lupta intre ele, cheltuind o energie si o (lipsa de) imaginatie demne de cauze (mult) mai bune.
Poti sa pui un pariu sigur castigator, atunci cand, cu tam-tam, numai asa, se lanseaza o alianta de partide pentru guvernare, ca in destul de scurt timp vor ajunge sa se ia la bataie, politica si nu prea. Ion Iliescu visa un FSN atotcuprinzator, in cadrul caruia fractiunile sa-si manifeste diferentele, daca acestea exista: de preferat, pentru domnia sa, sa nu existe. FSN-ul s-a spart de mult si acum avem, cu partidele care au rezultat, plus ultimul “istoric” pe piata parlamentara, o multime de feseneuri mai mici, pline de fractiuni intre care staruie cate o stare de razboi ireductibil. Liberalii i-au dat afara pe membrii grupului Stolojan, banuind, ca multa lume de altfel, ca acest grup nu este decat calul troian al PD-Basescu in PNL, instalat cu scopul precis de a dizolva, mai devreme sau mai tarziu, partidul liberal in partidul democrat. O fi bine, o fi rau? Din moment ce nu toata lumea din PNL vrea asta, nu e tocmai bine. Dupa ce i-au dat afara ca pe niste masele stricate, iata ca se intorc acum, la sugestia urmatorilor eventuali “pioni otraviti”, sa ia in discutie revenirea lui Stolojan in PNL. Mai precis, revenirea la discutii comune in vederea acestui nou pas. Razgandirile sunt, de altfel, specialitatea dlui Calin Popescu Tariceanu.
Exista, insa, si posibilitatea ca excluderea in grup sa fi avut scopul de a scapa si de alti indezirabili, precum Valeriu Stoica sau Boureanu, iar la reprimire acestia sa nu mai fie chemati. Se poate da, astfel, o dubla lovitura pentru PNL: unu ca recupereaza un “brand” cum e Stolojan, “brand” numai intr-o tara cu reflexe (post)comuniste accentuate, si doi, ca ii lasa fara vector pe cei care s-au grabit sa urmeze “brandul”, fiind imbranciti afara din partid o data cu acesta.
Dl Theodor Stolojan afirma intruna ca doreste sa aduca PNL la procentele de altadata, pierdute acum, conform unor sondaje pe care ceilalti liberali, dinauntrul partidului, le contesta. Dar pe figura sa se citeste atata ura fata de Calin Popescu Tariceanu incat e greu sa nu-ti dai seama ca tot ce face e doar ca sa inlature actuala conducere a PNL si sa o instaleze pe cealalta, compusa de gruparea sa. Gruparea Stolojan afirma ca gruparea Tariceanu e “parazitara”, ceilalti ca gruparea Stolojan vrea introducerea PNL adanc in PD, asa ca sa nu se mai vada. Din clipa cand, destul de brusc, PD a devenit partid de dreapta, trebuia sa-si fi dat seama si aliatii sai ce pericol ii paste, mai ales cu presedintele-jucator mereu in favoarea “fostului” sau partid, la Cotroceni. Trecerea asta de la stanga la dreapta (amandoua cu centru in fata) a fost si ea, cred, un soc pentru membrii PD, care se vor fi crezut socialisti. Daca in orice partid ai o minima cenzura a opiniilor, in sensul ca divergentele cam trebuie sa ramana in familie, iata si un alt pericol care te paste cand te inrolezi, acela de a te trezi pe dreapta, cand ti-e stanga mai draga.
In ziarele comuniste exista o rubrica, intitulata “Pe teme de partid”. O data, undeva, a aparut: “Te teme de partid”. Dupa scandalul de rigoare, titlul s-a schimbat in “viata de partid”. Azi, ar fi bun pentru orice ziar romanesc. Te teme de partid chiar cand face daruri. Adica o discutie despre reprimire, cu seful unui grup disident. Te teme de partidul de stanga sa nu devina, peste noapte, de dreapta.
