Totusi, dl Adrian Nastase nu e complet pierdut pentru partidul domniei sale. Filiala din Targoviste s-a aratat impresionata de cate a facut fostul prim-ministru si s-a oferit sa-l primeasca, in cazul extrem ca nerecunoscatorii de la Bucuresti l-ar exclude din randurile lor. Aici, la Targoviste, se pare ca dl Adrian Nastase si-ar putea continua in liniste activitatea, sigur ca nimeni n-o sa indrazneasca sa-l critice pentru depozitul de antichitati vechi si noi (sic!) de pe strada Zambaccian si, mai ales, n-o sa creada ca domnia sa a “intinat idealurile” partidului, ca unii dintre colegii sai de la Bucuresti. Pesedistii din provincie sunt, pare-se, mai intelegatori si mai ingaduitori cu micile (!?) hobby-uri ale marilor oameni (sic!). Cei care il invita acolo nu au, de altfel, nimic de a face cu aceia care l-au primit cum l-au primit pe celalalt refugiat la Targoviste, de acum peste 16 ani, asa ca deznodamantul n-o sa semene cu cel de atunci. In ce priveste activitatea dlui Adrian Nastase aici, la filiala Targoviste a PSD, acest iubitor de arta veche si noua ar putea, eventual, sa le aduca, spre a le-o explica noilor colegi, la fiecare sedinta, cate una dintre multele lucrari depozitate in “zonele” din apartamentul sau si, eventual, chiar unele de la Cornu, pe care actualul presedinte al Camerei nu le-a aratat inca nici macar presei.
Refugiatul din 22 sau 23 decembrie 1989 la Targoviste voia sa porneasca de acolo o miscare de revigorare a comunismului sau, impotriva agenturilor si-a tradatorilor de tara. N-a fost lasat sa-si duca proiectul pana la capat, spre norocul nostru si-al dlui Adrian Nastase. Ca de Ion Iliescu ce sa mai vorbim? Acesta a incercat sa reia idealurile comune ale tineretii lor din momentul cand, chipurile, erau curate inca, dar n-a tinut si, ca sa nu aiba soarta celuilalt, s-a reprofilat. Dl Nastase are la indemana un timp ceva mai lung decat a avut Ceausescu spre a revigora idealurile pesediste, grav intinate de cei care l-ar exclude din filiala Bucuresti. Acum, se mai pune o problema, la care se pare ca targovistenii, cei de azi, din PSD, nu s-au gandit: daca, Doamne fereste, dl Nastase va fi exclus din filiala Bucuresti a PSD, mai este posibil ca domnia sa sa fie primit la Targoviste, o filiala, pana una-alta, a aceluiasi partid, chiar daca se manifesta, democratic, drept posesoare a unor idealuri mai laxe in ce priveste morala social-democrata?
Ar fi, intr-adevar, un spectacol interesant, pe care ma tem ca nu vom avea ocazia sa-l savuram, totusi, acela al luptei dlui Adrian Nastase, din transeele deschise la Targoviste, cu aviatia unor Geoana, Mitrea et comp. si nu stie nimeni daca fostul presedinte executiv al partidului e in stare de asa ceva. Mai ramane, insa, un alt candidat la excludere fara un ultim tarm pe care sa poata debarca in liniste si siguranta. Acesta e dl Dan Ioan Popescu, pus, de asemenea, pe listele de discutie in fosta sa filiala. Si cand te gandesti ca filiala vine de la filius, adica fiu, si ca, la noi, la astia fara de partid, cuvantul apare cel mai adesea alaturi de vorbe ca: dragoste, recunostinta etc. Dupa cum am mai spus-o si altadata, parafrazand un celebru adagiu francez, “partid c'est mourir un peu”, asa ca domnii in cauza vor trebui sa inteleaga ca filialei i-a murit intelesul bland, familial, si i-a crescut unul care se poate schimba destul de rapid si neasteptat, atunci cand, vorba lui Caragiale, interesele partidului o cer. Iar acum, se pare, interesul partidului SD cam este sa scape de figuri gen Popescu si Nastase. Si daca-i va urmari pana in panzele albe, adica pana la Targoviste?
