La prima vedere, o asemenea intrebare ar putea sa le produca bancherilor un zambet usor ironic in coltul gurii. Avand in vedere faptul ca experiente nefericite de genul BANCOREX, BIR, Banca Columna sau Dacia Felix au devenit deja istorie, intrebarea ar putea fi considerata chiar tendentioasa. Dar…
Zilele trecute, o serie de presedinti de banci importante pe segmentul de retail, adica Raiffeisen, Volksbank si Banca Romaneasca, au lansat un atac fara precedent la adresa Bancii Nationale, acuzand conducerea acesteia ca le intarzie aprobarea noilor norme de creditare, adica nu le permite sa inceapa acordarea asa-ziselor imprumuturi "relaxate". In paranteza fie spus, "relaxarea" inseamna doar conditii mai usoare de obtinere a creditelor, nu insa si rate mai mici la rambursare. Revenind la protestul bancherilor, trebuie amintit faptul ca acestia au vorbit de faptul ca BNR distorsioneaza piata, in conditiile in care a avizat normele doar pentru o singura banca, iar pe celelalte le amana, si ca, lucrul cel mai grav, aceeasi BNR nu asigura conditii de competitie similare pentru toti jucatorii. Criticile sunt deosebit de dure si pun BNR in situatia de a fi considerata de toti cei care doresc sa obtina credite mai mari drept principala bariera in calea indeplinirii visurilor: o casa frumoasa sau o excursie de neuitat la marginea lumii.
Din nefericire (pentru cei trei bancheri de care vorbeam mai sus), lucrurile sunt departe, in acest moment, de a sta chiar asa.
In primul rand, trebuie spus ca cerinta principala a BNR pentru acordarea avizului contine un cuvant-cheie: riscul. Cu alte cuvinte, daca o banca demonstreaza ca are un profil al riscului si o strategie a administrarii acestuia care o tin departe de pericolul intrarii in faliment, nu are nici o problema in a primi avizul mult dorit pentru castigarea de noi cote de piata. Or, nici una dintre bancile carora BNR le-a dat normele inapoi nu a indeplinit aceasta conditie obligatorie. Ba, mai mult, cateva nici nu si-au realizat profilul de risc, profil care ar trebui sa contina clientii-tinta si limitele de neperformanta. si, in aceste conditii, este de neinteles de ce unii bancheri se intreaba abia acum ce sunt acelea strategii de risc, la aproape patru ani de la aparitia normei care reglementa acest lucru. Pe de alta parte, in acest moment, valoarea medie pe tot sistemul bancar a indicatorului privind neperformanta (credite restante) este de 0,16%. O parte din bancile care vor sa relaxeze creditarea si-au calculat un indice de 10%. Poate BNR sa accepte asa ceva, stiind ca, in asemenea conditii, problemele nu vor intarzia sa apara si vor deteriora situatia actuala de pe piata? Trebuie sa mai spunem ca, de aproximativ un an, banca centrala a inceput sa calculeze si un alt indicator, referitor la ponderea creditelor cu problema, adica a celor care inregistreaza intarzieri la plata, in totalul imprumuturilor. si a rezultat o situatie destul de ingrijoratoare, in sensul ca, la o medie de 6% pe tot sistemul bancar, sunt banci care au o "nota" de 14%. Adica nu prea stiu sa dea imprumuturi. De aceea, se mai intampla ca uneori BNR sa le limiteze posibilitatea de acordare a creditelor sau chiar sa le puna sa vina cu bani de acasa sub forma majorarii de capital.
Iata, in aceste conditii, de ce avizarea normelor "relaxate" a intrat intr-un asa-zis impas. Guvernatorul afirma ca prudentialitatea nu se negociaza. Iar aceste cuvinte nu trebuie intelese ca se opune obtinerii facile a unor imprumuturi, ci ca are grija de stabilitatea sistemului bancar. La urma urmei, este logic. Daca exista probleme in actualele conditii de creditare, cand gradul de indatorare este de maximum 30% din venituri, ce se va intampla in viitor, cand pragul se va ridica la 60-65%? Sau ce se va intampla cand vor fi nevoiti sa treaca la Basel II, in conditiile in care ceea ce le impune acum BNR este doar o parte infima din ceea ce trebuie sa indeplineasca in materie de risc dupa 1 ianuarie 2008?
Sigur, unii vor avea mai multi clienti decat altii. Dar asta nu tine strict de BNR. Cine isi face lectiile cum trebuie ii va obtine, cu tot cu profitul aferent. De fapt, banca centrala da tonul competitiei.
