Abia din cea de-a doua jumatate a lunii noiembrie, cand Petrom-OMV a scumpit gazele sub amenintarea sistarii livrarilor, autoritatile au “constatat”, pasand vina dintr-o parte intr-alta, ca Romania nu are o strategie energetica! De fapt, politici in domeniu existau, inclusiv pentru industria mineritului, dar ori nu erau aplicabile, ori pur si simplu nu se tinea cont de ele. In aceste conditii, dupa celebra sedinta a CSAT care nu a avut un efect imediat asupra consumatorilor, adica preturile au ramas majorate cu 8%, presedintele Traian Basescu a anuntat ca va fi infiintata o comisie prezidentiala pentru elaborarea in maximum o jumatate de an a unei noi strategii energetice, avand ca obiectiv pe termen mediu reducerea dependentei Romaniei de importuri. Dupa finalizare, specialistii cooptati de Cotroceni vor trimite proiectul Guvernului, spre adoptare. Ca o motivare a acestei decizii, intr-o serie de declaratii facute inainte, dar mai ales dupa sedinta CSAT, presedintele l-a acuzat pe premierul Tariceanu de incapacitatea de a elabora o strategie in domeniu, de lipsa de transparenta a contractelor si neimplicarea Guvernului in rezolvarea acestor probleme. Intre timp, Ministerul Economiei are o noua conducere, AVAS va prelua administrarea si privatizarea a 41 de societati, printre care si a complexurilor energetice, iar stocurile de combustibil pentru iarna raman o necunoscuta. In aceste conditii, dar si probabil pentru a-i da o replica presedintelui la toate aceste acuze, premierul a anuntat, inaintea plecarii la Bruxelles, ca si Guvernul va crea un Consiliu Consultativ, care va formula propuneri pe termen mediu si lung pentru securitatea energetica.
Cu alte cuvinte, vom avea doua strategii de “ultima ora”, ceea ce nu este deloc rau. Este adevarat ca poate fi o mica problema cu adoptarea de catre Guvern a strategiei de la Cotroceni, in noile conditii in care si Palatul Victoria pregateste alta, dar probabil ca lucrurile se vor transa rapid. O problema importanta este insa daca vom avea, pana la urma, macar un document-cadru al viitoarelor politici energetice, pentru ca precedente, in care ministrii au anuntat elaborarea diverselor strategii, iar dupa un timp au uitat de ele, au tot fost. Un exemplu poate fi celebra, dar inexistenta strategie fiscala, promisa de toti detinatorii portofoliului Finantelor. O alta problema importanta este ce va contine noua strategie energetica, cel putin pe termen mediu. De exemplu, se stie ca presedintele Basescu se doreste un actor politic extern, dar succesul unui asemenea statut depinde si de implementarea planului Nabucco, destinat diminuarii substantiale a influentei energetice a Federatiei Ruse. Din pacate, nu-l putem face singuri si avem nevoie de o mare sustinere europeana. Un alt exemplu este administrarea viitoare a energiei ieftine, obtinuta din hidrocentrale. Cum contractele de export nu au fost desecretizate, este greu de stiut, pe termen mediu, ce se mai poate obtine si pentru securitatea energetica a Romaniei din acest sector. Ministrul Berceanu, fost detinator al portofoliului Economiei, vorbea la un moment dat de faptul ca “baietii destepti”, ajutati de Codrut Seres, au avut grija sa incheie contracte imposibil de reziliat pana in 2009. Iata ca pe termen scurt, daca nu mediu, lucrurile par deja stabilite, iar o noua strategie in domeniu nu va putea nici sa le schimbe, nici sa le ia in calcul.
In aceste conditii, important este ca noua strategie, fie ca provine de la Cotroceni, fie ca va apartine integral Guvernului, sa fie aplicabila si sa tina cont de greselile anterioare din contractele de furnizare a energiei si din privatizarea Petrom, in special in ceea ce priveste vanzarea aproape pe gratis a resurselor naturale.
