Și porcii se sacrifică, nu-i așa? l OPINIE

Catalin Prisacariu Actualizat: 22.03.2017 - 13:50

Hrănim de prea multă vreme niște porci care au devenit mai agresivi decât mistreții din sălbăticie, deși nu-i mai deranjăm nici măcar la vot, din patru în patru ani.

Share

Hrănim de prea multă vreme niște porci care au devenit mai agresivi decât mistreții din sălbăticie, deși nu-i mai deranjăm nici măcar la vot, din patru în patru ani.

În creșele de suine numite partide, legea imuabilă de funcționare este a celui mai tare. Iar cel mai tare din partid este cel mai hrăpăreț, cel cu șoriciul cel mai gros și cel mai egoist. Dintre godacii care au cel puțin cele trei calități de bază se selectează viitorii purcei de la tineretul partidelor, tupeiștii care pot guița oricât și pe orice temă, dar care lasă râtul în jos, slugarnic, atunci când osânza porcilor seniori le întunecă orizontul politic. Abia când slănina s-a depus într-un strat suficient de gros, gușa stă să se târâie pe pământ și burdihanul atârnă fără speranță între piciorușele din ce în ce mai neputincioase, animalul politic numit porc (cu varianta lui feminină, scroafa, din ce în ce mai prezentă în ultima vreme în fermele politice ale patriei) poate accede, în sfârșit, la un loc fruntaș în ierarhia râmătorilor. Iar acolo va avea de-a face cu aceleași provocări pe care le-a experimentat de-a lungul vieții, încă din godăcie. Adică va trebui să dovedească în fiecare secundă a vieții lui porce­ști că e cel mai hrăpăreț, că are șoriciul cel mai tare și că e cel mai lipsit de altruism. Sau măcar să încerce să dovească acest trio de însușiri care-l definesc.

Visul oricărei buți politice de grăsime este troaca. În toate formele ei. Politicianul nu are oroare să fie făcut troacă de porci, ba dimpotrivă, asta-i provoacă un mic orgasm îmbârligat, e dovada că e cineva între suine. Însă visul cel mai umed și bălos al porcului este troaca reală, cea care adăpostește lăturile. Troaca e rațiunea pentru care porcaletele trăiește, este sentimentul plenar al vieții lui. Iar troaca supremă este puterea, un soi de troacă a lui Aladin în care sălășluiește spiritul capabil să-i ofere deținătorului orice bogăție imaginabilă.

Tragedia noastră însă, a celor conduși de animalul politic din rasa suinelor, este că porcul transformă totul în lături. Dă-i unui râtan puterea și el se va îngriji doar de cotețul lui și al familiei lui, de burțile din cotețul lui, prin toate mijloacele pe care le are.

Acum, noi subvenționăm creșterea tuturor acestor porci.

Dar, spre deosebire de subvențiile propuse de Dragnea pentru porcii odraslei lui, nu pentru că ținem neapărat să facem asta, ci pentru că nu am înțeles încă nici că o facem, nici de ce. Va veni vremea, însă, când nu doar că vom pricepe că plătim subvențiile porcine, ci și că ne costă prea mult. Și atunci ne vom aminti că porcii se mai și sacrifică. Cu asomare, conform regulilor europene, dacă porcii nu ne vor fi scos din Europa până atunci.