Copii care si-au petrecut vacanta pe autostrazile din Germania, desi platisera excursii la Paris. Cantareti care au ajuns nu pe scena, ci la spital dupa ce au mancat peste stricat intr-un restaurant din Tulcea. Turisti blocati pe aeroportul din Cairo pentru ca agentia de voiaj a uitat sa le faca rezervarile pentru conexiunea spre Sharm-el-Sheikh. Zeci de mii de romani care se incoloneaza stoici pe sosele clocotind de masini si nervi pentru a ajunge in statiuni semiruinate, in care nici macar fumul gratarelor nu poate masca peisajul dezolant, cu camere igrasioase si chelneri gata in orice clipa sa te fure "la un platouas". Oameni care incearca sa evadeze pentru cateva zile dintr-un ritm dement si primesc, in loc de relaxare, alte griji si multa bataie de joc la pret de lux. Toti sunt clientii si victimele unei industrii care a ramas in mare la nivelul celor mai cranceni ani ai comunismului.
Turismul in Romania? Douazeci de hoteluri cu stele adevarate, zece pensiuni tinute de familii harnice si, dincolo de ele, un desert de amatorism, improvizatie si iresponsabilitate.
Infrastructura de tara abia iesita din razboi este una dintre cele mai serioase probleme care au blocat dezvoltarea turismului, insa nu singura si nu cel mai greu de rezolvat. Exista altele care nu cer investitii de miliarde de euro, dar, cu toate acestea, pare ca o sa ne ia la fel de mult pentru a le pune la punct ca si Autostrada Transilvania. Curatenia si proasta calitate a serviciilor, de exemplu.
Este rusinos pentru primarii unor statiuni intinse pe doar cateva hectare sa nu fie in stare sa organizeze un serviciu cat de cat eficient de salubritate. Adica, sa coordoneze 100 de oameni si 20 de masini ca sa stranga la timp gunoiul. Litoralul romanesc rivalizeaza la cantitatea de PET-uri pe metru patrat cu cele mai prapadite plaje din America Latina. Insa nici statiuni istorice precum Sinaia sau Herculane nu se lasa mai prejos. Trebuie sa ai o doza remarcabila de masochism ca sa rezisti imaginii actuale a promenadelor pe care se plimbau candva regii si high-life-ul Europei.
Indolenta autoritatilor se combina nefast cu smechereala agresiva si fara scrupule a majoritatii patronilor de hoteluri, restaurante si mustarii turistice. Atat de devastatoare sunt consecintele acestui know-how cvasigeneralizat de jupuire a clientilor cu orice pret, chiar si al sanatatii uneori, incat, daca am fi trait in alte timpuri, sigur s-ar fi soldat cu introducerea in Codul penal a unui articol care sa pedepseasca subminarea turismului national.
De fapt, am trecut de la o extrema la alta cu o viteza uluitoare. Daca inainte de 1990 inchisorile erau pline de gainari care furau la cantar, astazi nici macar cei ce atenteaza la viata consumatorilor nu mai patesc nimic. Sunt foarte curios daca patronul restaurantului din Tulcea care i-a bagat, saptamana trecuta, in spital pe Ovidiu Lipan "Tandarica" si pe colegii sai, dupa ce le-a servit peste stricat, va pati ceva. Dincolo de incredibilul situatiei – chiar nici in Delta Dunarii nu se gaseste peste proaspat?! –, cei ce pun in pericol sanatatea clientilor ar trebui scosi pentru totdeauna din afacere. Pana acum, insa, nu am auzit sa i se fi interzis cuiva practicarea activitatii in domeniul alimentatiei publice, desi cazurile de turisti intoxicati au devenit subiect de rutina la buletinele de stiri.
Aceeasi situatie si cu agentiile de voiaj care isi bat joc constant de turisti, lasandu-i de izbeliste pe aeroporturi sau parasutandu-i in maghernite insalubre dupa ce au incasat preturi de cinci stele. Nici uneia nu i s-a retras licenta.
Pacatul originar al acestui stat, care nici macar respectarea normelor elementare de igiena nu este in stare sa o impuna, este ca a sabotat constant intrarea marilor investitori straini. Doar proiectele serioase, cu finantare consistenta si cu management profesionist, ar fi putut forta ridicarea standardelor turismului in Romania. Exact cum s-a intamplat si cu celelalte industrii.
Operatorii internationali de renume interesati sa intre pe piata noastra au avut o singura cerinta majora. Sa li se ofere conditii in care sa nu depinda in nici un fel de micii mafioti locali. Nu au vrut sa intre in combinatiile cu hoteluri de stat privatizate pe sub masa. Unii au cerut, de exemplu, sa li se concesioneze suprafete mari de plaja, in zone nedezvoltate, si sa fie lasati sa-si construiasca de la zero afacerea. Daca au reusit sa transforme zone intinse din coasta Egiptului, a Mexicului, a Costa Ricai si a nu stiu cator tari bananiere in oaze luxuriante, in mod cert ar fi putut-o face si in Romania. Ce i-a tinut deoparte au fost baronii mici si mari, care nu au vrut sa dea verde fara comisioanele de rigoare, spagatonii care au preferat sa ciubucareasca micii carnatari cu terase pe plaja, rechinii imobiliari care au cumparat hoteluri la preturi de nimic, conservandu-le in starea mizerabila in care le-a lasat comunismul si pregatindu-se pentru teapa perfecta. Pe mana acestei faune parazitare am pierdut sansa de a ne relansa turismul.
Nu in ultimul rand, insa, o parte din vina o purtam chiar noi, turistii. Sa nu uitam ca in urma cu un an, cand autoritatile si-au luat inima in dinti si au inchis insalubra tabara de copii de la Navodari (de gura presei, in primul rand), cei care au protestat printr-un miting ad-hoc si au cerut redeschiderea complexului au fost chiar parintii copiilor. Au preferat ca odraslele lor sa manance "din lighean" doar sa nu fie nevoiti sa renunte la sejur. Acest episod, ca si privelistea plajelor pe care oamenii se bronzeaza veseli printre sticle goale si resturi de mancare arata cat de primitiva este pentru unii ideea de vacanta.
Indiferent cata presiune vom pune pe autoritati si cata schimbare vor aduce marii investitori, atat timp cat ne vom complace in postura de consumatori pasivi de produse si servicii de proasta calitate schimbarile se vor tarai. Ar trebui, pur si simplu, sa refuzam sa mai platim ca sa ne distram in cocina.
