Unii politicieni au un mare secret legat de trecutul lor, care se ingemaneaza cu acela al organelor de Securitate. Spera ca, daca au ingropat scheletul undeva adanc in gradina din spatele casei, sa nu fie descoperit niciodata, sa nu se afle de el. Acum, desi secretul-schelet al unora a fost deja dezgropat, in loc ca acestia sa se ia de mana si sa se retraga impreuna de pe scena politica, arunca in joc marele patriotism transformat in argument suprem al tuturor turnatorilor.
Miza principala a marii deconspirari nu este nea Costica de la scularie, care si-a turnat maistrul pentru un pol in plus, miza reala este aflarea intregii retele de informatori si a conducatorilor acestora, care detin puterea in zilele noastre. Dupa cum s-a vazut, Securitatea racola oameni cu potential, iar dupa decembrie 1989, ajutati sau nu, multi dintre ei s-au realizat foarte bine pe diverse planuri. Acum, isi folosesc intreaga capacitate, pe de-o parte, pentru a arunca in derizoriu aflarea intr-un tarziu a dimensiunilor intregului aparat de represiune, cu tot ce a insemnat el, pe de alta parte, pentru ca din diferitele pozitii sa actioneze pentru prosperitatea sefilor, aceiasi de cand se stiu. Pentru ca, in definitiv, puterea se rezuma la bani, pentru a caror inmultire lucreaza retele intregi. De aceea se agita fostii informatori si incearca sa deturneze atentia de la adevar. Undeva, in spatele lor, se afla importanta tinta a deconspirarii. Insa abia dupa aflarea numelor acelora de care s-au folosit si inca se folosesc poate veni si randul ofiterilor. Forta acestora este reprezentata de colaboratori, informatori, ei sunt “armata”. Daca se vor sti numele tuturor “soldatilor”, nici “generalii” nu vor mai reprezenta nimic, pentru ca isi vor pierde puterea. De asta sunt constienti cu totii ca trebuie sa lupte impotriva adevarului si, cu orice pret, sa incerce ca tot ce-i scris negru pe alb sa devina neinteresant pentru opinia publica. Caci exista deja oamenii simpli care, dupa ce au vizionat pana acum circul mediatic cu iz de diversiune, transmis in direct, au ajuns sa spuna ca-i cam streseaza subiectul dosarelor si prefera sa se uite la o telenovela in loc sa mai urmareasca programele de stiri.
Asistam la o puternica rezistenta securistica, pentru care se foloseste intreg arsenalul din dotare. Diversiunea si manipularea ating forte de neimaginat. Punerea pe piste false prin acuzarea cu frenezie si denigrarea celor care isi doresc adevarul si au contribuit decisiv la momentul actual este numai unul dintre aspectele mizerabile ale rezistentei. Se folosesc argumente penibile atunci cand cei care ar fi trebuit sa adopte, in timpul mandatului lor, decizia desecretizarii tuturor dosarelor de Securitate sunt intrebati de ce nu au facut-o. Nea Nicu Vacaroiu, de pilda, zice ca ar fi putut sa o faca, dar… a avut probleme mult mai importante de rezolvat pentru tara! Altul, un fost sef de stat care se proclamase victima securistilor, se dovedeste ca are o idee fixa si o rafuiala personala tocmai cu presedintele, care a refuzat sa devina la randul sau o victima, oprind astfel victimizarea oricui.
Cheia secretelor este la indemana noastra. Iar societatea civila, in loc sa se mai lase “impachetata” de reteaua securistica, ar trebui ca acum, cand are la indemana manunchiul de chei, sa nu mai permita sa i se inchida usa adevarului in nas. Si sa nu uite sa-i sustina pe aceia pe care liderul PSD ii numea “lingatorii de dosare”. Probabil ca ei resimt din plin dure presiuni. Trebuie ajutati sa nu cedeze nici unul, indiferent de partidul care i-a trimis la CNSAS. Scheletul din gradina trebuie dezgropat, pentru a i se stabili identitatea, descoperiti criminalii si adusi in fata completului de judecata: poporul roman.
