Cum de a mai câștigat o dată alegerile parlamentare un partid condus de un condamnat penal, care s-a prezentat pe listele electorale cu 115 candidați din 220 eligibili cu probleme penale sau de integritate, care a dat singurul prim-ministru din postcomunism condamnat la închisoare și un alt prim-ministru cu două dosare penale, se întreabă de o săptămână analiștii politici, jurnaliștii și românii care au votat împotrivă.
Discuțiile s-au păstrat în general în a da vina pe pensionarii care au venit în număr prea mare la vot sau pe tinerii care au venit în număr prea mic, în argumente mai mult sau mai puțin sociologice sau în calcule mai mult sau mai puțin demografice.
Dar există un răspuns mult mai simplu la întrebarea de ce s-au prezentat la vot doar 39,5% din români.
Iar acest răspuns vine chiar din prima săptămână care a trecut de la alegeri. Ce alternativă li s-a oferit celor care nu au mers la urne, dar nici nu ar fi vrut să voteze PSD?
În prima săptămână după ce s-au încheiat promisiunile din campania electorală, președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit, pentru o „discuție informală, politică“, cu liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, cel pe care înainte de alegeri nu îl învitase la manifestările de 1 Decembrie, pentru că este urmărit penal pentru mărturie mincinoasă. Cel mai probabil au discutat despre tot mai invocata alianță „a partidelor de dreapta“ pentru desemnarea prim-ministrului.
După ce s-au ascuns în spatele lui Dacian Cioloș, în speranța că imaginea bună a acestuia îi va putea ajuta să câștige alegerile, PNL-iștii nu doar că s-au debarasat postelectoral de premier, dar au început să îl și atace mișelește tocmai pe cel pe care l-au promovat ca „singura șansă a României“.
Uniunea Salvați România (USR), cea care a obținut un neașteptat 8,9%, este singura formațiune cu parlamentari fără experiență politică anterioară, fiind votată tocmai pentru această promisiune că vine cu oameni și mentalități noi. Dar formațiunea tocmai a trecut prin primul scandal tipic pentru politica românească veche de secole.
Un membru al Uniunii, soțul liderei Clotilde Armand, l-a acuzat pe șeful de campanie al partidului inclusiv de faptul că „a asociat imaginea USR cu activiştii LGBT şi cu Soros“ și că „banii USR au fost cheltuiţi prosteşte pe sondaje de opinie false la suprapreţ“.
La schimb, Sergiu Moroianu a fost exclus din Uniune fără a fi audiat, la fel cum a făcut, de exemplu, Călin Popescu Tăriceanu cu colegii care i-au cerut să respecte criteriile de integritate ale ALDE.
După o astfel de primă săptămână postelectorală, mirarea nu ar trebui să vizeze, așadar, votanții PSD – mulți făcând parte dintr-un electorat captiv –, ci mai degrabă faptul că devine tot mai mult un miracol că mai sunt și oameni în țara asta care se mai prezintă la vot pur și simplu.
