La inceputul acestei saptamani liderii a patru confederatii sindicale au cerut majorarea salariului minim pe economie la cel putin 4.300.000 de lei vechi (aproximativ 120 de euro), solicitare fundamentata de acestia prin valoarea cosului minim lunar care depaseste astazi 4.000.000 de lei. In plus, reprezentantii sindicatelor, in incercarea de a convinge Guvernul de necesitatea acordarii acestui spor de un milion de lei, au mai spus ca in acest moment exista si pericolul de accentuare a saraciei populatiei ca urmare a cresterilor de preturi, in special la utilitatile publice. Doua zile mai tarziu, cererea sindicatelor a primit si raspunsul Executivului, care, prin vocea ministrului Muncii, le-a transmis ca salariul minim va fi majorat, dar nu cu mai mult de 300.000 de lei, ceea ce inseamna un nivel maxim de 100 de euro.
Analizand cererile, dar mai ales oferta guvernamentala in acest caz, ar trebui sa ne punem, firesc, doua intrebari: avem un echilibru macroeconomic (raport venituri bugetare/cheltuieli bugetare) apt sa sustina, ca efect al cresterii salariului minim, o majorare ulterioara in lant a tuturor salariilor bugetare? Inregistreaza Romania o crestere economica suficienta care sa determine in mod real o crestere a aceluiasi salariu minim? In ambele cazuri raspunsul este NU.
Daca ne referim la echilibrul bugetar, acesta este inca fragil. Din pacate, stim destul de exact doar ce cheltuieli vom avea. Cum, politic, s-a luat decizia ca TVA sa fie mentinuta la 19% si cota unica la 16%, asupra nivelului necesar al incasarilor bugetare, inclusiv in ceea ce priveste imbunatatirea ratei de colectare, planeaza inca incertitudinea. Ca atare, pentru a se mentine compatibilitatea intre cheltuieli si venituri, ar trebui ca in calculele guvernamentale sa nu-si mai gaseasca loc nici un fel de cresteri salariale in sectorul public. Cel putin aceasta este o varianta mult mai usor de infruntat electoral decat cea care duce la disponibilizari masive pentru a obtine scaderea facturii cu salariile in PIB. Pe de alta parte, o crestere a salariului minim, care duce, asa cum am spus, la majorari in lant a celorlalte venituri, va avea ca efect si o noua crestere a consumului, care deja a aruncat in aer deficitul de cont curent.
In ceea ce priveste cresterea economica, pentru ca Romania sa sustina un salariu minim de 120 de euro, aceasta ar trebui sa fie undeva in jur de 10%. Ceea ce pare aproape de neatins in situatia in care astazi tara noastra nu reuseste sa obtina decat un plus economic de 4,9%, adica doar jumatate. In termeni de comparatie, doar China, cu al ei boom industrial, mai inregistreaza o crestere anuala de 10%.
Din pacate, cu astfel de cifre seci sindicatele nu vor fi usor de convins, in situatia in care nivelul de trai va fi erodat de facturile in crestere. Pe de alta parte, in fata raportului de 20:1 dintre salariul unui parlamentar roman si al unui angajat platit cu minimul pe economie, este greu de imaginat ca Guvernul mai poate avea alte argumente in afara calculelor bugetare induse de o situatie, in mare parte, mostenita. Eventual ar putea sa le indice sindicatelor sa ceara plusul de un milion de lei de la fostii guvernanti, care s-au mutat in Parlament, de unde, cu tupeul lor caracteristic, introduc motiuni referitoare la deteriorarea nivelului de trai. Ani de zile PSD nu a facut altceva decat sa triseze electoratul, cosmetizandu-i permanent saracia prin majorarea artificiala a salariilor in sectorul industrial. Un sector pe care l-a scutit tot timpul de la plata impozitelor, in detrimentul celorlalti contribuabili. Ca atare, si sindicatele trebuie sa inteleaga ca astfel de practici au devenit deja istorie, iar o majorare a salariului minim la nivelul solicitat este imposibila.
