Cine are incredere in liderii politici este un mare naiv! Cam asta ar fi mesajul unui recent sondaj de opinie cu tema sinceritatea liderilor clasei politice. Cetateanul stie ce vorbeste. Are suficiente argumente pentru a-si sustine parerea. In toti acesti ani i s-au pus pe tava nenumarate dovezi privind dezinteresul politicienilor fata de alegatori in situatii de criza profunda. Daca a ajuns Gigi Becali sa fie considerat cel mai sincer lider de partid, va dati seama cum se prezinta scara valorilor in opinia omului de rand. De aici si acea dezamagire fata de demnitari si de institutiile pe care le reprezinta. Practic, politicienii in cauza au contribuit direct la scaderea increderii populatiei in institutiile statului pana la cel mai inalt nivel. Este foarte grav ca prin dezinteres si indiferenta, minciuna, dispret, lacomie si aroganta, la care se adauga desconsiderarea legilor, unii lideri au obligat electoratul sa-si schimbe optiunea politica in favoarea unor personaje la prima vedere sincere, dar nu si oneste. Faptul ca repondentii din sondajul CURS il cred pe presedintele PNG mai sincer decat toti ceilalti lideri reprezinta o palma data clasei politice la 16 ani de democratie postdecembrista. Aici nu este vorba de recunoasterea unor eventuale merite ale lui Becali, ci mai degraba de o sanctiune data acelor oameni in care electoratul a sperat ca vor fi in slujba interesului national. Onestitatea politicienilor pesedisti este cunoscuta. A fost dovedita din plin.
Nenorocirea este ca astfel de comportamente au fost copiate si de unii politicieni aflati astazi la putere. Nu ma refer la hotii. Si nici la ciocoismul baronilor din teritoriu. Ar fi prea mult. Am in vedere doar atitudinea in relatia cu electoratul. Sunt lideri care au uitat cine i-a votat. Au promis multe si fac foarte putin. Demagogia inca functioneaza, in timp ce populismul capata accente nebanuite. Interesul public a fost inlocuit de interesul de partid. Analizati starea de spirit din interiorul Aliantei si o sa vedeti ce diferente sunt intre sinceritate preelectorala si onestitatea de demnitar! Doza de demagogie a crescut atat din cauza neputintei individuale, cat si din cea a luptelor dintre PNL si PD pentru suprematie. Imediat dupa castigarea alegerilor, primul gand a fost cum sa fie faultat partenerul de guvernare. Liberalii au tinut-o pe a lor, declarand ca Basescu nu ajungea la Cotroceni fara PNL, fapt ce i-a determinat pe pedisti sa deschida tirul de acuzatii la adresa primului ministru. Vazand cum decurg ostilitatilor, cetateanul s-a intrebat: oare am cazut din lac in put?
Intotdeauna liberalii au crezut ca ei conduc Alianta chiar si atunci cand Tariceanu le-a trantit fesul cu scandalul Patriciu. A fost momentul de care PD a profitat din plin, in toate demersurile ulterioare sustinand ca PNL nu este loial, neputand insa proba toate acuzatiile. Luni, Vasile Blaga a intervenit cu o declaratie grava, sustinand ca liberalii fac parte dintr-o “monstruoasa coalitie”, fiind alaturi de PSD. Cum putea sa reactioneze cel incriminat decat printr-un ultimatum dat presedintelui, cerandu-i sa clarifice situatia conducerii serviciilor secrete. Alianta a luat din nou foc. Partile se razboiesc prin amenintari dure intalnite mai ales in zona partidelor aflate in opozitie. Fapt ce ma face sa cred ca intre PNL si PD nu mai exista nici sinceritate, nici onestitate. Exact in momentul in care comisarul Franco Frattini cere Guvernului sa continue reformele incepute, politicienii puterii dezvolta conflictul, neglijand imperativele din societate. Cum sa mai fie incredere in lideri daca in coalitie unii trag hais si altii cea? Premierul se da acum voinic, acuzandu-i pe ministrii sai ca nu au curaj sa treaca la restructurari. “Voi decide eu!”, spune Tariceanu. Pana acum de ce nu a decis? “Cum iti vei asterne asa vei dormi”, spune un proverb. Ma tem ca unii nu vor avea unde sa puna capul.
