Peste 10.000 de persoane, dintr-o populație de numai 323.000, au ieșit în stradă, în Islanda, pentru a cere demisia prim-ministrului țării. Islandezii s-au revoltat dintr-un motiv care în România ar trece, cel mai probabil, la rubrica de fapt divers politic cotidian: deja celebra investigație jurnalistică „Panama Papers“ a dezvăluit că Sigmundur David Gunnlaugsson ar avea câteva milioane de dolari ascunse într-un off-shore deținut acum de soția lui. Politicianul a „uitat“ să treacă societatea în declarația de avere când a fost ales deputat, iar asta pare să-i fi enervat pe islandezi chiar mai mult decât atunci când țara lor a intrat în criză financiară.
Protestele de luni, relatează presa occidentală, au avut o dimensiune mai mare decât cele din 2009, când ample manifestări de stradă au dus la demisia guvernului responsabil de colapsul bancar al Islandei. Iar până la un punct e firesc să fie așa, democrația nu poate funcționa real dacă ești păcălit de cel pe care l-ai învestit cu încredere.
Atitudinea islandezilor – țara lor a ieșit, între timp, din criza economică – ar trebui să fie un exemplu și pentru români. Politicienii noștri ne înșală aproape zilnic încrederea și ne oferă aproape zilnic motive să ieșim în stradă. Din păcate, noi nu folosim acest mijloc de presiune civică decât foarte rar. Mult prea rar.
Chiar în acest moment, cel puțin două decizii parlamentare ar trebui să ne revolte până la manifestație publică. În ultima zi a lunii martie, Camera Deputaților a aprobat o lege care este de o imoralitate majoră, cel puțin. Într-un moment în care societatea românească este dezbinată de discuțiile privind legea dării în plată, un act normativ apărut și deoarece mulți români își plătesc tot mai greu creditele pentru locuințe, conturile bancare pentru campanii electorale ale partidelor, candidaților independenți sau ai minorităților naționale nu vor putea fi executate silit, au decis parlamentarii în unanimitate, în condițiile în care formațiunile politice au adunat datorii către stat și firme private de 54 milioane de lei. Legea reprezintă o palmă dată alegătorilor care fie se chinuie să-și achite cu bună-credință ratele lunare, fie se chinuie, pur și simplu, să-și hrănească copii (225.000 de copii se culcă flămânzi în fiecare zi, arată un studiu al World Vision).
Dar asta nu contează, deoarece parlamentarii au decis încă o dată că sunt mai egali decât noi. În loc să își plătească restanțele, ca orice persoană sau firmă din țara asta, politicienii și-au dat o lege prin care se autoscutesc de la această „corvoadă“. Și au făcut așa pentru că pot.
Pot pentru că noi îi lăsăm. Dincolo de câteva articole de presă care au semnalat mârșăvia, de câteva editoriale mai supărate la chestiune și o petiție a candidatului M10 pentru București, care a adunat peste 1.300 de semnături, cei mai mulți dintre cetățeni tac, iar tăcerea lor le permite politicienilor să acționeze.
Aceeași tăcere complice le permite parlamentarilor să-și apere tot mai des colegii căutați de DNA și le permite să creeze situații juridice aberante, precum aceea că, din două persoane implicate în același dosar penal, una poate să meargă în arest preventiv, iar cea de-a doua rămâne liberă pentru că are protecție politică. Mai mult, acum deputații nu doar că își apără colegii prin vot, dar nici măcar nu mai vor ca noi să știm cine și cum a apărat. Camera Deputaților se pregătește să adopte o propunere prin care să li se interzică jurnaliștilor să mai filmeze votul secret cu bile, sistem pe care parlamentarii îl folosesc și când se pronunță împotriva cererilor DNA de reținere și arestare preventivă a colegilor lor.
Iată încă un motiv pentru un protest de mii de persoane, căci politicienii pe care i-am ales ne înșală, în acest fel, încrederea cu care i-am învestit. Dar cel mai probabil acest protest nu va avea loc la București sau oriunde în țară, parlamentarii vor reuși să își secretizeze votul și noi vom continua să ne plângem, pe Facebook sau la cafenea, de clasa noastră politică.
