Aud tot mai des aceasta formula si auzirea imi produce o usoara jena. Sa dea Dumnezeu sa intram in 2007 in Uniunea Europeana! Sa dea Dumnezeu sa nu ne amane cu un an! Sa dea Dumnezeu ca DNA sa rezolve pana in martie cateva dosare semnificative! De ce l-om plimba atat prin gura pe Cel de Sus e chiar de neinteles. Neaparat o asemenea formula, ca sa se salveze de halul de vulgarizare in care a ajuns, trebuie insotita de un semn de intrebare in locul celui de exclamare. Sa dea Dumnezeu ca noua conducere a CSM sa-si faca datoria?
Se stie, un principiu de baza al democratiei il constituie tocmai separarea puterilor in stat. Una dintre aceste puteri este tocmai cea judecatoreasca. Dar intr-o lume rasariteana viciata si nesigura, tocmai separarea de care vorbim este greu de realizat, iar balanta juridica este mai mereu stramba.
Rasaritul nu a fost niciodata o lume a dreptatii si a justei evaluari, ci mai degraba a abuzurilor si a slabiciunii. Aici omul poate fi usor cumparat sau induplecat. Scandalul efedrinei de acum cinci ani de la Olimpiada? Noi am fi trecut cazul cu vederea. Acolo a trebuit sa cada un cap. Ultimul gainar poate sa intre pe sub pielea unui judecator si sa-l corupa. Judecatorul nu are demnitatea robei sale. Sub aceasta se afla propriul caracter sovaielnic si, evident, coruptibil.
Nu intamplator, in sondajele facute de institutii specializate, alaturi de Parlament si partidele politice, justitia se bucura de cea mai scazuta incredere din partea populatiei. Uniunea Europeana ne cere sa terminam odata cu coruptia, dar nu stie ca aceasta face parte din natura noastra. E greu de crezut ca noua conducere a magistraturii va fi capabila sa stopeze tot traficul de influenta. Vorbim de separarea puterilor in stat tocmai ca justitia sa nu fie subordonata unui partid sau altuia. De acord. Dar prin perversiunea care ne caracterizeaza transformam un principiu just intr-un aliat al necinstei. Daca un tribunal local ia o decizie aberanta care arunca in aer munca de ani de zile a politistilor si procurorilor, atunci la ce mai e buna separarea puterilor in stat?
Justitia trebuie aparata de bruiaje si imixtiuni, dar pana in punctul in care lucreaza corect. Abia atunci isi intra in atributii CSM pentru a reanaliza cazuri discutabile, daca nu chiar strigatoare la cer. Dar in ultimii ani ne-am confruntat cu niste puneri in libertate in fata carora omul simplu de pe strada a ramas cu gura cascata. Nu-i vorba ca am asistat si la inculpari abuzive, ceea ce, evident, complica situatia.
Intrarea in Uniunea Europeana nu este o chestiune care tine neaparat de darnicia divina. Ce sa ne dea cand contributia noastra la imbunatatirea moravurilor, la transparenta probelor, la corectitudinea verdictelor este foarte mica?
Un baiat este urmarit si batut pentru ca a furat niste sandvisuri, in timp ce adevaratii hotomani, traficantii de carne vie si de droguri ies mereu la lumina. Si in spatele gratiilor raman tot vedete ultramediatizate. La vorbitorul lor vin alte vedete, care le canta manele si fac dintr-o simpla vizita la penitenciar un eveniment ridicol.
Celalalt Bivolaru a obtinut azil politic in Suedia si are toate motivele sa ne dea cu tifla. De data aceasta e randul judecatorilor sa-i intrebe pe politisti. Oare cum a iesit omul asta din tara? Noi il judecam, dar ia-l de unde nu-i! Probabil ca asa a dat Dumnezeu ca guru sa scape. O fi fost pana la urma buna la ceva MISA, cu toate spiralele ei. N-ar strica sa le foloseasca si in alte scopuri. Pentru aceasta tot Guvernul, Presedintia, CSM, tot ce misca, raul, ramul, ar trebui sa se inscrie in influenta miscare.
