Sedinta solemna a Legislativului, consacrata disparitiei lui Ceausescu, n-a scapat de tensiuni, chiar daca din loje au lipsit revolutionarii. Asadar, paruiala fara revolutionari. Congestionat, Iliescu a iesit in aceasta saptamana de doua ori la rampa. De ce este deranjat Iliescu cand se afirma ca evenimentele post 22 decembrie au fost dirijate de la Centru? Imbatraneste in nerusinare vicleanul activist si nu recunoaste absolut nimic – nici macar povestea cu teroristii (“care trag din toate pozitiile”). Cu adevarat a fost o diversiune – taman iesirile lui Iliescu fac tot mai putin credibila revolutia. Iliescu si ai lui nu se mai pot legitima ca lideri. Ar fi putut sa recunoasca macar ca asa i-au spus cei din jur, viitorii lui sfetnici. Nu recunoaste nici ca promisese ca FSN nu se va transforma in partid politic, nici mineriadele, nici ingerintele in justitie, nici afisele de contrabanda, absolut nimic. Si asta in fata evidentelor, iar mai nou a dovezilor stranse de Parchet.
Dupa 16 ani de viata politica (basca vreo 40 in comunism) Ion Iliescu a reusit sa duca fariseismul la rang de politica inalta. Iar avocatii sai din oficiu tipa ca este chemata Revolutia in justitie. Nu, stimabililor, sunt chemati doar cei care au deturnat-o! Iar acum, la al sau Institut al Revolutiei Romane, vine sa ne spuna ca esentialul se ascunde in spatele anecdoticului. Bravos, moncher! Esti abil, dar si absurd.
Si coruptia, sub pulpana lui Iliescu, a fost ridicata la rang de politica de tara. A incurajat clientelismul politic, politica sub tejghea, cumpararea favorurilor, in vreme ce se otara la coruptie, clientelism, baronism si… “ciocoi”. Iliescu nu-i deranjat ca PSD nu s-a scuturat macar de un singur om acuzat de coruptie. Daca ar trebui sa reproseze ceva, este ca n-au fost condamnati cei vinovati de eticheta de coruptie la nivel inalt.
Acum n-a sesizat nada intinsa in Parlament si a muscat nesatios, de el tinandu-se scai odraslele de partid nerecunoscatoare pana mai ieri, coagulate aproape instantaneu, legate doar de interesele viitoare. Imaginea cu Iliescu incadrat de “greii” partidului este edificatoare (un PSD “curat”). Si noi care credeam ca Geoana s-a bucurat ca a scapat de Iliescu, asa cum a mai facut-o si in 1996, cand si-a descris incantarea ca Romania s-a lepadat de un comunist, intr-o scrisoare adresata lui Constantinescu… Dar pentru binele PSD fotografia de grup era necesara. Se paruiesc intre ei, dar in fata pericolului se coalizeaza in armonie.
Camarila pesedista, reintregita cu Ion Iliescu, a lasat la o parte tensiunile interne (Geoana a laudat intelepciunea lui Iliescu si experienta functiei) si a sarit ca arsa: prezenta lui Basescu la sedinta Aliantei ar fi fost una neconstitutionala. Memoria lor este rebela: nu-si mai amintesc de cate ori a incalcat Ion Iliescu granita constitutionala? Bunul simt exista, dar sta ascuns. N-am uitat cand presedintele Ion Iliescu se intalnea cu pesedistii si le dadea indicatii, ba aparea pe afise electorale in timpul campaniei. Exista o singura prevedere in Constitutie potrivit careia presedintele nu poate face parte din nici un partid. Iliescu vorbeste de spirit militant, cand in campania 2004 facea declaratii favorabile candidatilor PSD? Grupurile oculte pe buna dreptate se tem de Basescu, ii deranjeaza reforma din justitie.
Cea mai mare realizare a acestui an este de departe disparitia controlului asupra media. Iliescu si ai lui il acuza pe Basescu ca doreste sa arunce Romania in dictatura. Cum asta, cand libertatea de expresie a devenit reala?
Nenorocirea la romani este ca edificiile politice sunt fragile si la orice seism, cat de mic, se subrezesc si mai mult, pana la naruire.
Norocul romanilor: revolutia inceputa in 1989 se va termina pe 1 ianuarie 2007, moment in care si revolutia portocalie ni se va parea cu adevarat eficienta.
