Cand tocmai se pregateau liderii PNL sa propuna o lege cu articol unic: “Basescu e de vina”, imaginandu-si ca le-a reusit transformarea presedintelui in sac de box, seful statului i-a pus la punct de au ramas fara replica. Chiar si premierul Tariceanu, care a aflat ca Basescu i-a retras practic sprijinul politic, intrebat cum comenteaza, s-a eschivat sub pretext ca ar avea treburi mai importante de facut. Abia in week-end le-a revenit inspiratia. Au lovit aceleasi tinte: Basescu si PD. Putin le pasa lor ca, daca Traian Basescu nu se chinuia sa faca un Guvern al Aliantei, ne asteptau inca patru ani de guvernare PSD-PUR-UDMR! Iar aceste partide in nici un caz nu erau in stare, cu atatea stegulete rosii pe care Romania le primise din cauza marii coruptii, sa respecte termenul de 1 ianuarie 2007 pentru aderarea la UE!
Liderii PNL cred probabil ca declaratiile publice se succed cu atata repeziciune incat exista sansa ca oamenii sa uite de ce au fost pusi la punct atat de dur. Basescu i-a acuzat de iresponsabilitate pe aceia care vor genera instabilitate politica inainte de momentul aderarii. In consecinta, democratii au suportat din nou in aceste zile atacuri lansate din toate colturile tarii. Surpriza pregatita de PD a fost… tacerea. N-au sarit ca arsi cum s-ar fi asteptat “partenerii” lor care incearca, prin provocari repetate, sa obtina pretextul pentru ruperea protocolului Aliantei. Ca doar nu mai departe de week-end-ul trecut Dinu Patriciu si vocalii sai au batut din picior ca PNL sa guverneze singur.
Problemele Aliantei DA au inceput in momentul retragerii lui Theodor Stolojan. Fara un lider care sa stie cum sa coordoneze diferitele grupuri liberale (astfel incat sa existe un echilibru decizional, orgoliile sa fie tinute in frau, orice conflicte rezolvandu-se in cadru restrans, nu in vazul lumii), PNL a inceput sa derapeze. Atunci cand l-au desemnat pe Tariceanu, Basescu si Stolojan nu au luat in calcul faptul ca alegerea persoanei care sa preia asemenea raspunderi – cum sunt conducerea PNL si cea a Guvernului – nu se face privind pur si simplu in jur si alegand pe cineva numai pentru ca este prezent acolo la momentul potrivit. Mai intai trebuiau cumpanite toate calitatile si defectele, faptele de pana atunci putand oferi o perspectiva asupra celor viitoare. S-a ajuns acum la momentul in care nu numai unitatea Aliantei este in pericol, ci insasi unitatea liberalilor. Pentru ca premierul a dovedit slabiciune fata de un amic, o singura grupare a ajuns sa conduca PNL, implicit si Guvernul.
S-ar putea insa ca pana la urma nici lui Calin Popescu Tariceanu sa nu-i convina situatia in care s-a ajuns. El insusi anunta armistitiu, dar nici nu trec zece minute ca si apare un vocal care continua pe linia discordiei, ignorand spusele sefului sau de partid. Iar galagiosii sunt mereu aceiasi: Orban, Hasotti, Antonescu, Atanasiu… Ar parea ca sunt trimisi de Tariceanu la inaintare, parte a vreunei strategii speciale. Dar daca Tariceanu este prins de fapt la mijloc, incapabil sa-i puna la punct, sa le ceara direct si ferm sa taca? In aceasta situatie s-ar putea ca pana la urma simplii membri de partid sa decida sa opreasca declinul PNL, partid macinat de conflicte interne, pe care incearca sa le mascheze atacand partenerii de guvernare. Se vor satura de vocali si liderii de filiale pusi de ei sa intretina scandalul si vor decide ca nu-i mai reprezinta. Si atunci ori vor parasi un PNL aflat in deriva, ori vor decide ca a venit momentul debarcarii scandalagiilor pentru ca partidul Bratienilor sa-si recapete demnitatea. Prins la mijloc, asa cum este si acum intre gruparea Patriciu si restul PNL, Tariceanu va fi strivit, suportand consecintele indeciziei sale.
