Nu degeaba s-au luptat ei, politicienii, impotriva legii lustratiei si impotriva celei a deconspirarii Securitatii. Iar cand au vazut ca nu se mai poate face nimic, tot au gasit ceva de facut: sa disjunga intre Securitatea “buna” si Securitatea care facea “politie politica”. Discutie nesfarsita, confuzie fara capat. Cum s-a ajuns de la “politia secreta”, in formularea dlui Ticu Dumitrescu, la “politia politica” nu e greu de banuit: cei in cauza si-au deschis o portita, prin care – vedem si in aceste zile, am vazut si mai de mult – incearca sa se strecoare, unul cate unul. Si atunci, sigur ca, daca o asistenta suplinitoare dadea informatii despre miscarile studentilor straini, aceste informatii pot fi considerate azi “in slujba patriei”, ba se mai si poate lauda cu grija sa materna pentru acei tineri. Insa Lacatis, cel pe care nu-l cauta nimeni (nu vi se pare curios?), raporta undeva ca “Dana” si-ar fi depasit “maternitatea”, scapand si unele informatii despre colegii domniei sale. Daca s-ar fi spus verde ca Securitatea a fost politie politica, vorba unui clasic, “si punctum”, atunci totul ar fi fost clar, in afara oricaror interpretari. Doamna Mona Musca, aceeasi persoana care-i spunea atat de frumos verde-n fata premierului Tariceanu ce nu-i place la el, ca prim-ministru fireste, s-a codit, a uitat de angajament. Cat despre lipsa textelor propriu-zise din dosarul de retea, cititi opisul si veti vedea unde sunt acestea, prin ce dosare: in cele personale ale studentilor respectivi, cat si in cel de caz.
In timp, se va adeveri aproape fiecare zvon. Oamenii cam stiau in ce medii foiau informatorii Securitatii, ce nu puteai fi fara un angajament cu aceasta s.a.m.d. Cam tot ce s-a spus/scris dupa 1989 despre posibilii “clienti” ai lui Secu se va adeveri in timp, daca CNSAS-ul va reusi sa-si faca datoria. Faptul ca dl Ion Iliescu mai spumega inca impotriva lustratiei nu e decat un semn in plus ca aceasta e mai necesara ca aerul pentru democratia pe care d-sa s-a luptat cu abnegatie s-o intarzie.
Memoria e, pentru politicienii romani, o calitate care se pierde repede. Alzheimerul domniilor lor e timpuriu si, ca sa zic asa, asumat. Dar asta numai pana ce medicii de la CNSAS le aplica tratamentul de soc cu propriul dosar. Ce urmeaza e un balet grotesc, pe care mai bine nu l-am vedea. Vor fi din ce in ce mai multi aceia care isi vor aduce aminte, cu ajutorul dosarelor.
In paralel cu deconspirarea politicienilor, se desfasoara si mult-asteptata restructurare a Guvernului, mai precis a secretarilor si subsecretarilor de stat, deci a subguvernului, daca pot spune asa. Premierul, desi ramas intr-un singur picior valid suta la suta, cam da cu acesta, sau poate cu celalalt, secretarilor de stat si agentiilor de pe langa Guvern. Sigur, tema a fost lansata mai demult de presedinte si de PD (cum era de asteptat), dar liberalii au preluat-o abia dupa ce atentia opiniei publice fusese dirijata in cu totul alta directie. Cu totul alta? Poate aceeasi, caci deconspirarea, nu atat a Securitatii ca politie politica, ceea ce se stie, cat a politicienilor de la varf ca fosti colaboratori ai celei de mai sus, lucreaza in acelasi sens. Vom avea restructurari in Parlament – dar cei care au dat declaratii contrazise de dosare vor putea fi actionati in justitie, deci isi vor pierde mandatele -, vom avea, din aceleasi motive, restructurari si in Guvern, poate. Cat despre partidele politice de tip nou din tara noastra, ce sa mai vorbim? Aici, cum stim de mult, colcaie cei carora le-ar cam veni randul la restructurare zilele acestea.
