Tocmai s-a reeditat romanul lui Somerset Maugham “Luna si doi bani jumate”, care este o biografie romantata a lui Gauguin. Luna ca luna, dar cei doi bani jumate parca ar sta bine langa proaspata remaniere de guvern din Romania. Caci cam asta le-a dat guvernul sinistratilor numerosi din acest an, remanierea si doi bani jumate. Prin unele parti ale tarii se spune ca li s-ar construi case celor care le-au pierdut in potop. Prin altele, in cele mai multe, insa, unii au primit cateva sticle de apa minerala, o punga de faina, una de zahar, una de orez sau de malai. Cam cat le dadea dreptul sa cumpere si Ceausescu. Pe vremea CDR-ului si a aliatilor lor se facea mare caz de “algoritm”, ca de o bataie de joc la adresa natiunii. Dar ceea ce fac acum aliatii de la guvernare nu e tot algoritm? Numai ca acum nu mai sunt “in cestie” taranistii, atat de urati in Romania. Cu liberalii, unde se adapostesc un Melescanu, un Stolojan, un Cosea, e altceva. Ei pot fi considerati “de-ai nostri”, adica de-ai lor, de-ai feseneului initial, care mostenea ura pecerista fata de partidele istorice.
Tot ce se face in alianta care guverneaza astazi (Alianta DA+UDMR+PC) se face conform unui algoritm dinainte stabilit. S-a incercat, desigur, fortarea algoritmului initial prin sondaje care sa arate cat a crescut PD-ul si cat a scazut PNL-ul in preferintele alegatorilor, dar deocamdata se pastreaza formula de la inceput. Or, aceasta impiedica o reala apreciere asupra ministrilor, din moment ce e nevoie ca la un numar de n ministri PD care nu mai corespund sa corespunda (in schimb) un numar de n ministri PNL demni de toata remanierea. De pilda, sa fie Ionut Popescu la fel de incompetent ca Ene Dinga? Nici vorba, doar ca nu mai convine si-atunci il schimbi pe unul chiar ratacit in functia respectiva, ca tot trebuie sa fie 1 la 1. Daca ministrii unuia dintre partidele din spectrul guvernarii sunt cu totii incapabili, e nevoie sa fie declarati incapabili tot atatia, daca nu mai multi ministri din celalalt partid important de la putere, pentru a putea scapa de cei dintai. Cu alte cuvinte, daca PD-ul are un ministru prost, musai sa se gaseasca unul si la PNL. Iar daca nu e prost, poate fi declarat astfel pentru algoritm. Numai ca in remanierea de ieri, care de fapt a fost declansata de demisia Monei Musca, de-acum cateva saptamani, s-au targuit liberalii si pedistii cati ministri de la unii si cati de la altii sa fie recunoscuti ca incapabili de a-si urma calea guvernamentala, in schimb cele doua ghiulele legate de gatul Guvernului Tariceanu, George Copos si Codrut Seres, sau “solutia imorala”, cum a numit presedintele Traian Basescu alianta cu PUR/PC, au ramas acolo unde se gaseau. Se spune, de exemplu, ca viceprim-ministrul Gheorghe Seculici nu avea activitate, dar nu se mai spune ce activitate avea dl George Copos, in afara de aceea de a-l da afara si reprimi pe antrenorul de la Rapid in 24 de ore. E drept, graba cu care a revenit asupra propriei decizii poate sa semene cu razgandiri ceva mai guvernamentale.
Dar pentru toti acei cetateni, alegatori si ei candva, peste care apele au navalit si de patru ori anul acesta, pentru ei cum se va fi infatisand remanierea Guvernului Tariceanu? N-are nici o importanta, mi se poate raspunde cu argumente. Pai, vedeti, tocmai asta e, ca pentru ei n-are nici o importanta. Dar are, cu adevarat, ea vreo importanta pentru altcineva decat pentru cei “in cestie”, cum ar spune eternul si fascinantul Caragiale?
