Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Războiul USL cu Băsescu a fost pierdut. Cel cu Justiţia continuă

Cristian Campeanu 06.08.2012 - 17:35

Demisia lui Ioan Rus şi a lui Victor Paul Dobre din fruntea Ministerului de Interne a fost gestul de capitulare prin care conducerea MAI a recunoscut că nu poate modifica listele electorale fără să încalce hotărârile Curţii ...

Share

Demisia lui Ioan Rus şi a lui Victor Paul Dobre din fruntea Ministerului de Interne a fost gestul de capitulare prin care conducerea MAI a recunoscut că nu poate modifica listele electorale fără să încalce hotărârile Curţii Constituţionale, deci legea. Din acest moment, orice demers de a forţa validarea referendumului pare sortit eşecului şi, prin urmare, războiul cu Traian Băsescu pare pierdut. Asta nu înseamnă că războiul cu Justiţia nu poate fi câştigat de USL. Prin numirea Monei Pivniceru în fruntea Ministerului Justiţiei, cuplul Ponta&Antonescu declanşează asaltul final împotriva reformelor realizate în ultimii opt ani, care ne-au adus în Uniunea Europeană.

Şefii USL acţionează ca şi cum ar fi fost nevoiţi să se confrunte dintru început cu următoarea dilemă: Fie declanşăm procesul de anulare a reformelor în Justiţie şi atunci intrăm în conflict cu Traian Băsescu, fie încercăm să scăpăm de Traian Băsescu, ca să putem anula reformele în Justiţie. Concluzia, ca în orice dilemă, este aceeaşi: Sacrificăm Legea. Ultima tentativă de sacrificare a legii tocmai a eşuat luni dimineaţă când, în urma excelentului articol publicat de Ondine Ghergut în România Liberă în care semnala falsificarea hotărârii Curţii Constituţionale, CCR a revenit şi a trimis o nouă adresă guvernului în care îi solicita explicit listele electorale pe baza căruia a fost organizat referendumul şi a anulat în acest fel pretenţia USL şi a ministrului Rus că CCR i-ar fi solicitat reactualizarea listelor electorale DUPĂ referendum.

În acel moment „jocul" s-a încheiat pentru că nimeni nu-şi riscă pielea să persiste într-un demers care nu mai poate fi apărat cu mijloace constituţionale. Sau, cel puţin, asta sugerează declaraţia lui Rus că „nu poate fi părtaş la ceva ce nu înseamnă respectarea legii", unde „ceva ce nu înseamnă respectarea legii" înseamnă, de fapt, eliminarea de către MAI, pe cale administrativă, a aproximativ 1,5 milioane din alegătorii aflaţi în străinătate de pe liste astfel încât referendumul să poată fi validat (vestea proastă e că nici aşa s-ar putea să nu le iasă socoteală, pentru că au ales pentru „mini-recensamant" cea mai „proasta" luna din an - august - când mulţi din românii din străinătate îşi iau concediu şi se întorc în ţară, astfel încât dacă le bat la uşă s-ar putea să aibă surpriza neplăcută să-i găsească acasă). Instalarea lui Radu Stroe în locul lui Victor Paul Dobre sugerează că această pistă nu a fost încă abandonată cu totul de PNL, dar este limpede din declaraţiile lui Victor Ponta despre „întoarcearea la guvernarea tarii", că cel puţin o parte a USL, PSD, a capitulat în războiul cu Băsescu şi că nu mai există, practic, mijloace legislative, sau administrative prin care să se forţeze demiterea preşedintelui ales. Două lucruri rămân însă de lămurit: 1.Cine i-a cerut lui Rus să încalce Legea (declaraţia sa privind presiuni din partea lui Băsescu şi Antonescu nu este credibilă pentru că niciunul nu avea absolut nicio influenţă asupra deciziilor lui Rus)? 2. Cine a pus la cale, orchestrat, redactat şi trimis adresa falsă şi distorsionată a CCR către guvern? În primul caz, vorbim cel puţin despre un abuz în serviciu iar în al doilea - în care există deja proba materială - despre o faptă gravă de fals şi uz de fals. Ambele trebuie să fie anchetate de procurori - când eşti ministrul de interne şi declari public că ţi s-a cerut să încalci legea ai, cel puţin, datoria morală să mergi la Parchet şi să spui cine a făcut-o - pentru că dacă în chestiuni atât de importante cum sunt demiterea preşedintelui, referendumul, listele electorale şi hotărârile Curţii Constituţionale nu se face lumină, atunci nu se mai poate vorbi în mod obiectiv despre stat de drept în România.

Asta, bineînţeles, dacă vor mai exista procurori independenţi în România, pentru că acum ajungem la celălalt război declarat de USL, cel împotriva independenţei Justiţiei. Noul ministru al Justiţiei, Mona Pivniceru, este orice, mai puţin independentă politic, aşa cum a prezentat-o ieri Victor Ponta. Colegii noştri de la revista Kamikaze au dezvăluit deja de anul trecut legăturile dintre Mona Pivniceru şi Mihai Vlasov, membru PNL şi preşedintele Camerei de Comerţ. Asocierea cu PNL este sugerată şi de faptul că acest partid a renunţat fără să clipească la un minister (şi la un ministru, Andrei Marga) de prestigiu - Externele - pe care i l-a cedat PSD-ului, în schimbul nominalizării doamnei Pivniceru la Justiţie. Miza acestui sacrificiu aparent o constituie faptul că de-a lungul anilor, doamna Pivniceru s-a dovedit un adversar declarat al reformelor iniţiate de Monica Macovei şi susţinute de Uniunea Europeană, un adversar al Mecanismului de Cooperare şi Verificare, un adversar al preşedintelui Traian Băsescu cu care s-a certat în faţa camerelor în şedinţa CSM, un adversar al procurorului general Laura Codruţa Kovesi dar, mai ales, un adversar neobosit şi declarat al procurorului general anticorupţie, Daniel Morar. Este de aşteptat, aşadar, ca, din poziţia, de ministru, Piviniceru să ceară înlocuirea celor doi, Kovesi şi Morar. În pofida faptului că s-a angajat în faţa partenerilor noştri europeni şi americani că nu va face schimbări în sistemul de Justiţie pe perioada interimatului său, Crin Antonescu a dat de înţeles duminică seara că totuşi o va face.

Războiul continuă în pofida avertismentelor guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, privind riscurile economice grave ale prelungirii crizei politice, poate cea mai importantă ştire a zilei de ieri, mult mai importantă decât demisia lui Rus.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...