Războiul lui Ponta cu supermarket-urile are drept miză subjugarea economiei

Cristian Campeanu Actualizat: 30.04.2015 - 20:14

Dacă nu vă convin prețurile din supermarket-urile românești, nu cumpărați! Supermarket-ul nu îți bagă mâna în buzunar cu forța. Dacă asistăm cumva la un fenomen de cartelizare pentru a mări prețurile în mod artificial așa cum au mai făcut-o în trecut, atunci este sarcina Consiliului Concurenţei să intervină pentru a restaura competiţia liberă şi piaţa, așa cum, de altfel, a și făcut-o.

Share

Dacă nu vă convin prețurile din supermarket-urile românești, nu cumpărați! Supermarket-ul nu îți bagă mâna în buzunar cu forța. Dacă asistăm cumva la un fenomen de cartelizare pentru a mări prețurile în mod artificial așa cum au mai făcut-o în trecut, atunci este sarcina Consiliului Concurenţei să intervină pentru a restaura competiţia liberă şi piaţa, așa cum, de altfel, a și făcut-o. Dar, sub nici o formă, aceasta NU este problema guvernului. Războiul declanșat de guvern împotriva lanțurilor de retail nu este decât o etapă din planul lui Ponta de a supune economia națională unei entități abstracte numite „Stat” în spatele căreia se ascunde o oligarhie cât se poate de reală.

Dacă se află printre cititori vreun adept al sectei marii conspirații capitaliste occidentale împotriva bietului românaș verde și fără apărare, se poate opri din citit aici. Nu ne adresăm lui pe de o parte pentru că paranoia lui se alimentează de la sine și este imună la fapte și deci demersul este inutil, dar mai ales pentru că nu avem nici un motiv să plasăm vreun dram de încredere în lanțurile de supermarket-uri. De prea multe ori acestea au acționat abuziv în raport cu agenții mici și mijlocii și de prea multe ori au încercat să încalce regulile competiției și să trișeze piața ca să merite înțelegere și bunăvoință din partea noastră. Dimpotrivă merită întreaga mefiență și scepticismul care trebuie să însoțească alegerile unui consumator rațional. Instituția care are grijă ca actorii economici să respecte regulile pieței este Consiliul Concurenței și, până acum, este o instituție care s-a achitat de treabă mai bine decât au făcut-o alții. Consiliul Concurenței a îndrăznit să atace nu numai cartelul format de supermarket-uri dar s-a atins și de sfânta sfintelor oligarhiei economice din România, de industria petrolieră și de benzinari. Dar Consiliul Concurenței NU se află în subordinea Guvernului și nici nu trebuie să să afle. Pentru piața liberă și funcționarea corectă a unei economii de piață, Consiliul Concurenței reprezintă ceea ce reprezintă Curtea Constituțională pentru statul de drept și de aceea, independența sa este crucială. Altfel, statul, care are deja puterea de legiferare și taxare, ar deține absolut toate pârghiile de control asupra economiei. Nu că Ponta nu și-ar fi dorit să-și subordoneze (și) Consiliul Concurenței așa cum și-a subordonat Avocatul Poporului, dar orice demers în acest sens ar fi declanșat o ripostă de la Bruxelles care ar fi depășit prin duritate tot ce s-a întâmplat până acum. Asta nu înseamnă că Ponta nu va continua să încerce să-și pună pună în aplicare planul de subjugare a economiei naționale „Statului”, un program ideologic pe care l-a moștenit de la Adrian Năstase și pe care l-am numit încă de acum trei ani un program de transformare a statului român într-un „Stat” corporatist de esență fascistă insipirat de capitalismul de stat din Rusia și China. Lupta împotriva hypermarketurilor nu este decât o etapă a acestui „proiect” totalitar. „Naționalismul economic” de care vorbește colegul Cristi Pantazi nu este decât un instrument propagandistic destinat „masselor” pentru atingerea acestui obiectiv strategic.

Proba e relativ simplă. Să presupunem că ceea ce pretinde campania de la B1 TV ar fi adevărat și că, într-adevăr, supermarket-urile cresc prețurile în mod artificial la alimente în așteptarea reducerii TVA de la 1 iunie pentru a-și maximiza profiturile în mod speculativ și necinstit. Singurul mod prin care pot face acest lucru este prin formarea unui cartel, pentru că dacă supermarketurile funcționează în regim de piață liberă atunci prețurile nu pot să crească în mod artificial. Cu cât concurența este mai mare, cu atât prețurile sunt mai mici, deci oricine crește artificial prețurile este eliminat pe cale naturală de către piață, fără intervenția statului. Consumatorul care consideră că prețurile practicate la alimente de către supermarket-uri sunt prea mari, poate să și le procure oricând din altă parte, adică de micii producători autohtoni de a căror soartă toți se dau de ceasul morții la televizor în vreme ce același stat îi sugrumă cu taxe și impozite. Prin urmare, dacă este vorba despre o acțiune arbitrară a agenților economici, piața îi va sancționa, deci n-are a se amesteca statul. Dacă asistăm la un fenomen de cartelizare, atunci este de competența Consiliului Concurenței. Degeaba se perindă pe la televizor Protecția Consumatorului, ANAF-ul și alte instituții guvernamentale pentru că nu au nicio competență în stabilirea prețurilor. Dacă era atât de îngrijorat de bunăstarea contribuabilului român, Ponta n-avea decât să anunțe în ședința de guvern că a sesizat Consiliul și cu asta rolul său trebuia să se încheie. Dar, ce face Ponta în schimb? Începe să tune și să fulgere pe teme naționaliste își trimite slujbașii să anunțe prin presă cine este noul inamic (hypermarketul) și să anunțe obiectivul final (un rol mai mare în economie pentru „Stat”) și amenință deschis cu utilizarea celei mai teribile arme guvernamentale: taxele și impozitele. De ce? Motivul pragmatic, imediat, este ca și în cazul celebrei deja taxe pe bacșiș, că guvernul nu are bani pentru a susține reducerea de TVA și, pretinzând că luptă împotriva capitalismului sălbatic, își crează un alibi pentru a impune taxe și impozite care să acopere pierderile. Motivul strategic, la fel ca și în cazul impozitării bacșișului, de altfel, este însă extinderea controlului statului asupra celei mai mari părți a economiei și societății românești și intruziunea acestuia în sfera relațiilor private. Agitând arma taxării ad hoc, Ponta vrea să le arate agenților economici, indiferent cât sunt de mari și puternici, cine este Jupânul în economia românească și cui trebuie să i se încline dacă vor să le fie bine: „Statului”.

Taxarea ad-hoc este un element definitoriu al tiraniei. După asaltul la adresa statului de drept, aflat în prezent în faza de repliere strategică, Ponta lansează acum un atac și la adresa celuilalt element definitoriu al unui stat membru al Uniunii Europene: economia concurențială de piață. Prin această campanie susținută de propaganda veselă de la B1 TV Ponta încearcă să impună ideea  periculoasă că piața liberă este nocivă și că singura salvare a românilor este subordonarea activității economice „Statului”. Este un pas decisiv către instituirea capitalismului de stat în România și transformarea țării într-o oligarhie de inspirație ruso-chineză.

Problema capitalismului de stat este că „Statul” nu există. „Statul” este o noțiune abstractă care descrie relații de putere între grupuri de interese. Capitalismul de stat – tolerarea proprietății private atâta vreme cât agentul economic acceptă controlul strict de către decidenții politici asupra a ce, cât și la ce preț se produce și se vinde – nu reprezintă altceva decât aproprierea de către actorii politici relevanți a mijloacelor economice de dominare a societății. Altfel spus, capitalismul de stat este forma de manifestare a oligarhiei. Ponta a sărbătorit zilele acestea într-o manieră kitsch tipică, trei ani de la „schimbarea de regim” în România. Are dreptate. Acum trei ani, Ponta a declanșat procesul de fascizare a României, care continuă „neabătut” și astăzi.