Cu fiecare zi ce trece, societatea arunca poveri din ce in ce mai grele pe umerii pensionarilor. Bani putini, cheltuieli mari, cozi obositoare la medicul de familie, la medicamente, pentru bilete ieftine de odihna sau pentru abonamente gratuite de transport. Si pentru ca probabil nu era destul, adica pentru ca acestia nu au fost suficient de haituti si umiliti, de cateva luni s-a mai adaugat una: Bancpost va sista din septembrie plata pensiilor. Procedura va continua totusi prin CEC, dar institutia nu va deschide alte noi conturi. Cu alte cuvinte, cel putin 150.000 de persoane care optasera pentru aceasta varianta de primire a drepturilor banesti vor fi supuse unui nou stres: “Vine sau nu vine postasul?”. Ei vor fi siliti sa ingroase randurile celorlalti 5,3 milioane care in “ziua pensiei” sunt “arestati” la domiciliu pentru ca in caz contrar vor pierde mai mult timp cu recuperarea ei.
Desi pare un efect al vremurilor noi, plata prin cont bancar a existat si inainte de '89. Si atunci, ca si acum, existau o serie de situatii in care pensionarii lipseau de acasa in ziua cu pricina, astfel ca banii se adunau lunar in cont, fara a le mai da alte batai de cap. Ea a fost extinsa ulterior si la ni-velul Bancpost, banca infiintata de Posta Romana. Cum cele trei institutii erau de stat, legea care reglementa acest tip de plata scutea de comision transferul de bani intre casa de pensii si bancile respective. Mai tarziu, cand s-a introdus si modalitatea de plata prin card, si CEC, si Bancpost au introdus comisioane minime la extragerea numerarului din bancomat. De altfel, cheltuielile mari cu plata pensiilor in situatia unui comision zero a fost si motivul pentru care alte banci nu au fost interesate pana acum sa intre in sistem.
Cum Bancpost nu mai este o banca cu capital de stat iar CEC va fi privatizata, lucrurile s-au schimbat, desi nici pana atunci situatia nu era normala intr-o economie care se dorea de piata. Statul are doua componente: una fiscala, care colecteaza taxele si impozitele, si alta patronala, prin participatiile pe care le detine la o serie de societati. Cele doua componente nu mai trebuiau amestecate dupa '89. Statul patron era obligat sa plateasca impozite (comisioane, in acest caz) statului fiscal, pentru a nu se crea distorsiuni in economie. Or lucrul acesta a fost incalcat si in cazul platii pensiilor prin banca.
Din pacate, autoritatile nu reusesc sa rezolve nici aceasta criza si ii trateaza pe pensionari in obisnuitul stil caracteristic postdecembrist: prin indolenta. Nici Bancpost si nici CEC nu i-au luat pe nepregatite pe cei de la Casa Nationala de Pensii cand au anuntat la inceputul lunii trecute ca vor sa iasa din acest sistem de plata. Discutiile dureaza de luni de zile. Inca de atunci legea ar fi trebuit rapid modificata si licitatia pentru stabilirea bancii care va prelua sarcina distribuirii pensiilor, pregatita. Cu greu, spre sfarsitul lunii august a fost finalizat proiectul, iar in aceasta saptamana ar fi trebuit adoptat de Guvern. Bineinteles, adica era de asteptat, textul nu a reusit sa primeasca toate avizele necesare si a fost amanat. Problema este ca orice intarziere impinge spre sfarsitul anului posibilitatea ca pensionarii sa-si reia drumurile la banca.
Sigur, nici sistemul de plata prin cont sau card a pensiilor nu era perfect. Sa ne gandim doar la vizitele periodice pe care pensionarii trebuiau sa le faca la banca pentru a demonstra ca sunt in viata (o dovada impardonabila de cinism), desi prin sistemul de evidenta a populatiei si casa de pensii bancile puteau fi anuntate in cazul unui deces al titularului de cont. Ar fi fost o modalitate mult mai eleganta si de bun-simt. Lenea si birocratia sunt insa prea puternic inradacinate.
