Daca marile bucurii sunt mute, nici marile schimbari din partide nu sunt anuntate intotdeauna, din timp, in gura mare. La PSD-ul vaduvit de Adrian Nastase se contureaza un lider cu aer comprehensiv, conciliant, cu un ton amical fata de ziaristii care se inghesuie sa-l intervieveze. Nu ridica tonul, nu acuza pe nimeni, recunoaste dreptul procurorilor de a-l cerceta si pe Nastase, dar si pe el insusi. Cu aerul sau intelegator, extrem de prevenitor, Miron Mitrea apare ca o buna alternativa la aroganta nastasiana, precum si la pripeala acestuia din ultimul timp, cand gura sa a vorbit singura, anuntand ca stapanul ei a oprit arestarea lui Traian Basescu. La etajul de deasupra ar fi trebuit sa fie procesata ideea: daca n-am lasat sa fie arestat Basescu, inseamna ca am intervenit in justitie. Asa ca stim acum ceea ce stiam fara argumente ferme, doar din deductii logice, si pana la declaratia lui Adrian Nastase. Pe de alta parte, dl Traian Basescu, intr-un interviu care-l arata echidistant si respectuos fata de lege si numai fata de lege, enumerand arestarile la care se crede ca ar fi intervenit ca sa aiba loc, doar pe Dinu Patriciu nu-l numeste, indicand faptul ca in acest caz nu e sincer. Asa cum nu a numit nici Partidul Liberal, duminica, atunci cand i-a raspuns la propunerea de a-l sustine si la alegerile din 2009. Mai mult, spunand ca pana atunci mai sunt alegeri legislative, de care partidul respectiv, nenumit, trebuie intai sa treaca si abia apoi poate sustine un candidat la presedintie, dl Basescu isi deconspira dorinta fierbinte de a nu mai vedea reprezentat in Parlamentul ales in 2008 PNL-ul. Aici scaparea e mai putin evidenta decat in cazul lui Adrian Nastase, dar efectul e acelasi.
Deocamdata, Miron Mitrea nu face astfel de gafe, este atent la ceea ce spune, nu chiar ca fostul ministru al Justitiei, purtator de cuvant al PSD, dar pe aproape. In plus, figura sa de dur face un potrivit contrast cu acest comportament de blanda civilitate. Deocamdata, dl Miron Mitrea nu e incoltit, asemenea lui Nastase, asa ca nu si-a pierdut cumpatul inca, dar are tot timpul. Oricum, daca scapa de incercarea Procuraturii, este unul dintre posibilii candidati la Presedintia PSD. Avantajul sau e si acela ca n-a optat pentru un curent sau altul, nici nu s-a pus rau cu vreunul dintre curentele din partid. Ar fi, apoi, o punte intre directia veche, a lui Ion Iliescu, si cea noua, europeana, impacand toate caprele cu toate verzele, pesediste fireste. Si intr-adevar, dupa o perioada heirupista si minereasca, dirijata de revolutionarul de profesie Ion Iliescu, dupa o alta de aroganta extrema si dispret pe fata pentru cei de jos, de n-ar fi decat saracia ca sport national, a lui Adrian Nastase, dl Miron Mitrea pare o solutie pentru a schimba imaginea PSD-ului. Mai ales daca in acest timp, un adversar (?) al sau, presedintele Basescu, mai prin Elena Udrea, mai prin Emil Boc, reuseste ceea ce era in programul initial al FSN-ului mama sau tata, cum vrem sa-i spunem, si anume sa scape de ultimul partid istoric ce mai rezista pe piata politica romaneasca: PNL-ul. PNTCD-ul are deja un alt nume si e de mult intesat de Talpesi mai mult sau mai putin cunoscuti, plus noile fuziuni care se anunta, de tip Becali, PSDR-ul a fost si el de mult inghitit de PSD. Mai ramanea PNL-ul, care s-a aliat cu cealalta aripa a FSN-ului si, dupa cate se dezvaluie acum, are, intr-o privinta, planuri similare. Fuziunea dictata de PD poate sa fie desavarsirea unui plan vechi, in urma caruia sa se poata spune ca pe vremea lui Iliescu “opozitia a fost zdrobita”. Cu doi-trei z, cu doi-trei r, ca la “rrromanii verzi” ai lui Caragiale.
