Din ce in ce mai putini liberali stau in preajma lui Calin Popescu Tariceanu atunci cand citeste sondajele de opinie. O scadere intr-un an la capitolul incredere in primul ministru de la 46,2% la 29,5% nu-i putin lucru. Se observa o schimbare de tactica: atacurile perfide au inlocuit atacurile directe impotriva tuturor celor care i-ar putea pune pozitia in pericol. S-a declansat o veritabila rafuiala cu partenerii mai ales de cand s-a vazut ca nu numai premierul sufera. PNL scade, iar PD creste.
S-a spus: PNL iese de la guvernare daca PD voteaza motiunea de cenzura. In realitate, liderii PD si cu atat mai putin cei cinci liberali contabilizati de Crin Antonescu la voturi “tradatoare” nu au nici cea mai mica intentie in acest sens. Subiectul a fost “pompat” de L. Orban sub forma lui “PD ar putea sprijini trecerea unei motiuni”. Imediat, nominalizatii s-au dezvinovatit, desi tocmai de aceea fusesera atacati, ca sa fie obligati sa se disculpe! Aha, ar putea spune unii, deci ceva adevarat pe undeva ar putea fi… Pretext tocmai bun sa se mearga mai departe cu diversiunea “tradarii partidului” la care s-ar preta sustinatorii lui Stolojan, fructificata la maximum de Tariceanu atunci cand i-a amenintat cu rigorile statutului. Alt exemplu: “vocalii” au fost trimisi sa sperie filialele – Stolojan vrea sa-i ia locul lui Tariceanu. Obligat sa ia pozitie, Stolojan a precizat din nou ca nu-l intereseaza functiile lui Tariceanu. Oricum, Stolojan nu va fi prea curand premier, el doreste doar sa redreseze un partid aflat in picaj. In 2007, dupa integrarea in UE, ar putea fi insa cea mai buna solutie pentru ca vor fi multe probleme economice de rezolvat. Tariceanu si-a atins limitele, iar colegii sai stiu asta. Astfel s-ar explica si felul in care si-au pierdut cumpatul lovind in nestire imediat ce actualul consilier prezidential si-a anuntat revenirea in PNL. Theodor Stolojan a intuit ca se intampla ceva, dar a pus totul pe seama lipsei de incredere. Nu este neincredere, este perfidie politica. Le-a starnit adeptilor lui Tariceanu temerile cele mai sumbre, s-au speriat si au exagerat nepermis. Pe aceeasi linie se plaseaza si insinuarea de catre “vocali” a ideii ca liderii PNL s-ar teme de “tradarea” PD cand de fapt ei nu se tem deloc de asa ceva, vor doar sa-si faca imagine de victime nevinovate. Pentru asta s-au si jucat cu vorbele: noi nu credem, dar daca se intampla… ne luam jucariile si plecam. Perfidia atinge cele mai inalte culmi in interviul de duminica dat de premier. El il acuza pe Stolojan ca “pare sa fie relativ detasat” de pastrarea identitatii liberale, cand de fapt acesta spusese clar ca, dimpotriva, militeaza pentru un PNL cat mai puternic. Culmea este ca, dorind cu atata disperare sa atace PD, sa dea o replica usturatoare sedintei Colegiului Director, Crin Antonescu si-a atacat din greseala in weekend un coleg, pe ministrul Apararii, trecut de vorbitor pe lista celor care nu si-au vazut de integrare! Asa ca i-a aratat si bunului sau coleg cartonasul rosu!
La sefia Aliantei, liberalii si democratii au drepturi egale insa PD actioneaza ca si cum n-ar avea putere de decizie. Daca Tariceanu conduce Guvernul nu inseamna ca numai el e boss-ul Aliantei. Copresedintia este asigurata de Emil Boc. Se constata insa o mare deficienta a democratilor in comunicare, o viteza de reactie extrem de scazuta. Mereu in defensiva, rareori propun teme pentru dezbateri. Loviturile, de oriunde ar veni ele, se pareaza extrem de greoi. De aceea au spor penelistii care lanseaza cele mai penibile acuzatii. Au intuit unde este slabiciunea celor pe care-i considera adversari. Democratii au oportunitatea de a se prezenta ca fiind primul partid care devanseaza PSD in sondaje (pana acum creatia lui Ion Iliescu a fost invinsa doar de aliante). Vor reusi sa profite de ea sau vor deveni victimele perversitatilor politice de primavara?
