Reteta succesului in politica romaneasca: furi de rupi cat esti la guvernare, dupa care iti iei patru ani de vacanta. In acest rastimp, lejer, fara sa te agiti prea tare, urli cat te tin plamanii impotriva procurorilor care iti numara ouale de furat, critici puterea, o acuzi, justificat sau nu, de aceleasi rele pe care tu le-ai patentat cand aveai bugetul in mana si imparti cu larghete promisiuni demagogice celor mai amarati alegatori. Ca din senin, procentele incep sa iti creasca in sondajele de opinie si castigi alegerile miraculos, chiar daca in urma cu nici doi ani erai la un pas de disparitia de pe scena politica.
Este pentru a doua oara cand Partidul Social Democrat este la un pas de a-i reusi aceasta scamatorie cu toate trucurile la vedere. A doua oara cand reuseste sa ne hipnotizeze cu miscarea buzelor unse cu miere in timp ce mainile sale ne golesc buzunarele.
Prima data s-a intamplat in perioada 1996-2000. Dupa victoria lui Emil Constantinescu, nimeni nu mai credea ca Iliescu va mai reveni vreodata la putere. Dar a facut-o, si cu cata virtuozitate! Cu Vadim pe post de sperietoare, i-a facut sa-l voteze chiar si pe cei mai mari dusmani ai sai. O data cu intrarea sa in Cotroceni, a intrat in sediul Guvernului si cea mai eficienta banda de scos bani din piatra seaca. Dupa ce Alianta D.A. a reusit sa dea peste cap toate calculele care aratau ca masinaria de stat si de partid a lui Adrian Nastase va ramane la putere inca 20 de ani, si cei mai infocati suporteri ai PSD au fost convinsi ca un partid cu jumatate din conducere incolonata pe directia Jilava va fi nevoit sa stea 20 de ani pe tusa. Cata naivitate! Au subestimat flagrant atat gradul de amnezie al electoratului, cat si resursele de autodistrugere ale adversarilor politici. Aproape pe nesimtite, partidul prezidat de Geoana, dar condus de Iliescu, a urcat de la 16% la aproximativ 30%.
Cum se explica performanta PSD? Nu a facut nimic din ceea ce sperau adversarii lor sa faca si au facut tot ceea ce isi doreau simpatizantii si aliatii lor sa faca.
In primul rand, marea lor performanta este ca nu si-au curatat partidul de corupti. Au renuntat la acest demers nu dintr-un calcul strategic, ci pentru ca nu au avut incotro. La un moment dat, distantarea totala de ministrii corupti ai guvernarii Nastase chiar parea a fi singura sansa pentru a opri prabusirea partidului. Acest lucru ar fi dus insa la ruperea sa. Ca urmare, dupa lupte grele intre diversele aripi, au abandonat complet operatiunea de epurare, inceputa prin infiintarea comisiei de integritate. Aceasta comisie nu a tinut nici macar un an, desi ar fi avut ce sa faca – in scurta sa existenta a adunat mii de plangeri si dosare trimise de pesedistii din teritoriu care se acuzau reciproc de imoralitate si tradare. La ceasul inmormantarii comisiei, presedintele ei, Cristian Diaconescu, a spus cat se poate de franc ca acest for nu-si justifica existenta deoarece nu exista vointa politica la nivelul conducerii pentru a se face curatenie in partid.
Nici initiativele lui Antonie Iorgovan nu au avut mai mult succes. Propunerile de pedepsire a sustinatorilor lui Hayssam si declararea de catre toti membrii PSD a averilor adunate din 1990 incoace au ramas, evident, doar vorbe goale. Singurul sacrificat (partial) a fost Adrian Nastase. Atat de tare l-a pedepsit partidul incat, la un moment de rascruce, a votat impotriva inceperii urmaririi sale penale de catre DNA.
In schimb, PSD a jucat magistral cand a simtit ca Alianta PD-PNL crapa. Au bagat dalta si au contribuit la ruperea ei, promitand sprijin in Parlament pentru PNL. Meritul lui Iliescu. Pe mana lui, PSD s-a trezit invitat la guvernare. Nu au primit acces la ciubucul guvernamental, insa li s-a dat voie sa tina mana pe coliva la toate pomenile electorale. si au avut grija ca toti necajitii sa afle ca PSD le-a marit si pensiile, si ajutoarele, si indemnizatiile.
Cresterea in sondaje pe care acestea le-au adus avantajeaza atat PNL, cat si PSD, dar mai mult pe acestia din urma. Iar daca PSD va castiga alegerile, PNL, contrar asteptarilor sale, va fi maturat complet de la putere. In aceasta varianta, in decembrie, cand se va contura noua harta a puterii, atat partidul lui Tariceanu, cat si cel al lui Basescu vor fi pierdut pe toate fronturile.
Cum se explica esecul Aliantei D.A.? Au facut toate greselile pe care adversarii lor sperau sa le faca si nu au facut nimic din tot ceea ce isi doreau simpatizantii si aliatii lor sa faca.
In primul rand, s-au certat incontinuu si s-au despartit. Cine a gresit primul? Cine a gresit mai mult? Cine a fost infidel? Raspunsuri se pot da, insa fara nici o relevanta. Ca in orice divort, ambele parti poarta cel putin o parte din vina. Scandalurile nesfarsite au stirbit atat din credibilitatea PNL, cat si a PD. Formatiunea in mandatul careia Romania a intrat in Uniunea Europeana s-a incapatanat sa ofere alegatorilor, zi de zi, mai multe motive de dispret decat de apreciere. Ruperea Aliantei D.A. a relansat PSD.
Alegatorii traditionali ai dreptei nu au primit ceea ce asteptau de la PD si PNL. Din o mie de motive, ele nu au putut livra nici justitie, nici dezvoltare durabila. Nici condamnari la nivel inalt pentru coruptie, nici infrastructura.
In final, ambele grupari au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa readuca la putere (absoluta) partidul-alfa, cel care a condus Romania in ultimii 60 de ani. Partidul a carui dominatie se bazeaza nu pe forta sa, ci pe slabiciunea celorlalti.
