Parteneriatul public-privat cu moartea | OPINIE

Razvan Chiruta Actualizat: 21.11.2016 - 08:57

Crimele care au loc zilnic pe șoselele României sunt doar consecința unui mortal parteneriat public-privat între autoritățile corupte ale statului și persoanele slab pregătite cărora le permit să conducă autovehicule.

Share

Crimele care au loc zilnic pe șoselele României sunt doar consecința unui mortal parteneriat public-privat între autoritățile corupte ale statului și persoanele slab pregătite cărora le permit să conducă autovehicule.

După aproape fiecare tamponare ușoară ce are loc în oraș, unul dintre primele gesturi pe care le fac șoferii vinovați este acela de a suna un cunoscut și a-l întreba dacă au greșit sau nu când au produs accidentul. Mulți dintre noi s-au aflat în situația de a fi loviți de câte un șofer neglijent care în discuțiile ulterioare a demonstrat că nici măcar nu știe ce regulă de circulație a încălcat.

Să conduci un autovehicul în România este echivalentul unei aventuri în junglă. Gândul principal care te călăuzește în ambele situații este acela că ești mereu în pericol, iar singurul care te poate proteja ești tu. Trebuie să fii mereu în alertă pentru a nu fi tamponat/atacat.

De-a lungul anilor, „România liberă“ a publicat numeroase articole în care am demonstrat cât de ușor este pentru o persoană cu probleme (de pregătire, fizice sau psihice) să ocolească filtrele care ar trebui să o împiedice să ajungă în spatele volanului.

În februarie anul trecut, apărea un articol, scris împreună cu jurnalistul Petrică Răchită, „Bombele cu ceas de pe șosele“, în care arătam că spitalele și clinicile care eliberează avize pentru șoferii profesioniști încalcă legea cu mare ușurință. Asta deși România continuă să fie pe ultimul loc în Europa în privința siguranței rutiere, potrivit rapoartelor anuale ale Consiliului European pentru Siguranța Traficului.

Ministerul Transporturilor a liberalizat în 2013 modul în care pot fi obținute avizele medicale și psihologice pentru conducătorii auto care transportă persoane sau mărfuri. Până la acea dată, controalele pentru declararea „apt/inapt“ se făceau doar la spitalele CFR, care dețineau și o bază de date comună prin care se urmărea istoricul medical al celor verificați. După modificarea legislației, șoferii care conduc taximetre, camioane, autobuze și autocare pot obține aviz de la peste 370 de cabinete medicale și psihologice autorizate din țară. Acestea nu mai au însă o bază de date comună, ceea ce face aproape imposibil de știut dacă o persoană care a fost respinsă la control într-o clinică nu a obținut cumva avizul în altă parte.

Mai mult, foamea după bani cu orice preț, dar și lipsa aproape a oricărui risc pentru aceste clinici de a fi depistate permit ca, doar în schimbul unei taxe modice, orice conducător auto să devină apt de a conduce, indiferent dacă, de exemplu, suferă de epilepsie.

Chiar și atunci când sunt prinși, cei implicați în aceste mecanisme ale morții de pe șosele nu suferă prea mult. Legile rutiere ale României sunt în continuare extrem de permisive cu șoferii periculoși. Astfel, dacă unul este prins beat la volan, dar se află sub nivelul la care acest lucru devine o infracțiune, i se suspendă permisul pentru trei luni. Are însă dreptul de a da un examen cu întrebări-grilă din Codul Rutier și, dacă îl trece, suspendarea se poate reduce la numai o lună de zile. Situația e identică atunci când permisul este reținut pentru depășirea cu peste 50 la oră a limitei legale.

O lună de zile de suspendare și o amendă relativ modică reprezintă, în practică, o invitație ca șoferii să continue să încalce regulile și să continue să fie un pericol până când o nouă tragedie are loc.

Dacă acest parteneriat al morții nu va fi rupt, știrile despre accidentele grave vor continua să apară, imaginile vor continua să ne „afecteze emoțional“, dar nimeni nu ne va salva.

__________________________________________________________________________

Urmărește-l pe jurnalistul Răzvan Chiruță și pe rețelele sociale

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...