Parlamentul, ca institutie, reprezinta cea mai inalta reduta a democratiei. Parlamentul Romaniei, ca institutie, este suprema victorie a celor care, in timpul revolutiei din decembrie '89, au murit in numele unui ideal numit “libertate”. Dar, dupa 16 ani, trebuie sa recunoastem cu dezamagire, prea putini parlamentari romani mai constientizeaza aceste lucruri. Importante sunt pentru ei salariile, pensiile preferentiale, ajutorul de somaj (culmea tupeului), masinile, mobilierul din birouri, foita de aur de pe tavanul salii de sedinte, sistemele audio-video hi-fi ori ambientul luxos din barurile de la subsol. Pe scurt, parlamentarul roman a devenit exponentul unei caste privilegiate, al carui ideal in viata ramane doar propria bunastare. Sa nu uitam nici de pretentiile alesilor ca presa “sa reflecte in mod real”, nu tendentios, eforturile lor zilnice consumate in procesul de elaborare a legilor. In caz contrar, conform unei initiative a unui senator PRM, ziaristilor li se va interzice accesul in institutie. Ceea ce n-au inteles, insa, acesti parlamentari este ca modul in care ei sunt reflectati in mass-media este numai si numai rezultatul propriei lor prestatii. Oricum, imaginea lor a primit deja una dintre cele mai grele lovituri odata cu declaratia raportorului european pentru Romania, deputatul francez Jacques Myard: “Sunt deputatii alesi de dumneavoastra, descurcati-va cu ei!”. Fara indoiala, acelasi lucru este valabil si pentru senatori.
Observatia parlamentarului francez s-a referit strict la opozitia deputatilor si senatorilor nostri in ceea ce priveste lupta anticoruptie. Respingerea de catre Camera Deputatilor a cererii privind perchezitia casei lui Nastase din Zambaccian este un semnal puternic care demonstreaza dificultatea autoritatilor de a curata un sistem corupt si foarte rezistent la aplicarea legii. Sa ne amintim si de epopeea Ordonantei DNA, care, respinsa intr-o prima faza, a reusit sa ajunga la promulgare numai dupa interventia in forta a presedintelui Traian Basescu. Iar vina nu este aici nici pe departe a presei, ci le apartine exclusiv politicienilor care populeaza astazi Parlamentul Romaniei.
Suntem pe ultima suta de metri in a convinge Europa sa ne primeasca in cadrul unui sistem coerent din punct de vedere economic. Ca atare, Guvernul incearca, pe de o parte, sa rezolve cu succes si ultimele ramaneri in urma, exprimate plastic prin “stegulete rosii”. Inclusiv in a oferi Occidentului exemple concrete in lupta impotriva coruptiei. Pe de alta parte, pentru a fi atinse criteriile de performanta din UE, romanii strang din dinti si accepta in tacere cresterile de preturi la gaze, energie electrica si termica, masuri care provoaca, in avalansa, alte scumpiri. Aceiasi romani nu zic nimic si isi platesc taxele si impozitele majorate pentru ca bugetul Romaniei sa faca fata efortului financiar necesar obtinerii fondurilor date de Uniunea Europeana prin programele pre- si postaderare. Dar cand vine vorba despre parlamentari, din zona lor nu se sesizeaza nici o miscare in acest sens. Ba dimpotriva, observatorii UE remarca lipsa de vointa politica de a adopta in continuare legi impotriva coruptiei la nivel inalt.
Pentru guvernarea Nastase-PSD, anticoruptia a fost un esec de la inceput la sfarsit. Venirea Aliantei la putere parea sa mai dezghete cate ceva din imobilismul proverbial al politicienilor romani. Iata, insa, ca ne-am intors la situatia de acum un an si jumatate si auzim din nou critici vehemente din partea parlamentarilor europeni, care vorbesc de faptul ca in aceasta lupta Romania nu inregistreaza rezultatele asteptate.
Din pacate pentru noi, Uniunea Europeana nu a dat si nici nu va da vreodata cecuri in alb doar de dragul de a se respecta termenul de aderare dorit.
