Presedintele Traian Basescu ne asigura ca procesul deconspirarii “va merge, de data asta, pana la capat”. Nu mai vede nici o cale de intors. S-a taiat prea multa frunza la caini in mandatele lui Iliescu si Constantinescu. Solutia jumatatilor de masura pare sa nu mai fie agreata, fapt ce trebuie sa le dea de gandit politicienilor care critica vehement CNSAS ca dezgroapa mortii cu scopul de a face cunoscut trecutul unor demnitari patati. Cu astfel de “amenintari”, Traian Basescu crede ca-i sperie pe politicienii turnatori sau colaboratori, informatori sau agenti ajunsi intre timp senatori si deputati in Parlament. Cu asemenea avertizari, presedintele doreste sa loveasca in oamenii care au facut politie politica, dornici peste masura sa protejeze atat structurile unde au activat, cat si pozitia detinuta in prezent. In fine, locatarul de la Cotroceni incearca sa convinga electoratul ca, fara o igienizare totala a clasei politice, facuta atent si riguros, nu se pot emite pretentii mari nici inainte si nici dupa intrarea in UE.
Personal, nu pot aprecia insa cat de aproape sau departe poate fi acest “pana la capat” declarat de fostul primar general. Suntem la inceput cu verificarea dosarelor declasificate si deja clasa politica arde cu valvataie. De traditia comunisto-securista, aparata de multi oameni politici, se trage cu dintii, pentru a ramane conservata in arhive inchise cu lacat. Sunt voci care spun ca aflarea adevarului nu serveste la nimic. Este “suficient” cat s-a deconspirat, mai mult nu trebuie. Deja s-a creat un curent de opinie periculos pentru blocarea verificarilor facute la CNSAS prin actiuni de descriere pozitiva a unor activitati derulate cu sarg de “patrioti” precum Mona Musca. Un asemenea tip de militantism se regaseste si in jocurile facute de unii pentru a pune intr-o lumina proasta lideri si partide, sperand ca electoratul le va da dreptate. Santajul cu dosare functioneaza mai bine ca oricand. Se iese la tribuna ca la o terasa. Aproape nu este zi sa nu auzim de un politician cu dosar suspectat de colaborationism. Sunt persoane publice cunoscute dispuse la dezvaluiri in valuri. Efectul il ve-dem cu totii. Deja s-a deschis o lupta intre grupuri, formatiuni, partide, persoane. Nici politicienilor cu os de securist nu le vine sa creada cum reactioneaza clasa politica in scandalul dosarelor. Nu mizau pe un astfel de rezultat pozitiv vazut prin prisma interesului propriu. Un demers serios risca, daca nu se merge pana la capat, sa se transforme intr-un spectacol de varietati politice, unde fiecare interpreteaza un scenariu raportat la un trecut sau prezent tulbure. Deconspirarile sunt vazute ca o rafuiala. De cele mai multe ori, impactul nu depaseste efectul unei banale amenzi morale. Din acest motiv, nu pot sa cred in asigurarea data de Traian Basescu. Pana la capat nu va fi. In cel mai bun caz, se va merge pe varianta “cat se poate”. Analizati pozitia democratilor fata de gradatii din propria gradina si o sa-mi dati dreptate. Ofiterii de Securitate Ionescu si Teodorescu, daca erau luati in brate de liderul conservatorilor, toata lumea intelegea motivul. Nenorocirea este ca Emil Boc a procedat precum Voiculescu, fapt ce ma determina sa cred ca nici in Alianta nu exista vointa politica pentru ca misiunea CNSAS sa mearga cu deconspirarile pana unde vrea seful statului. Pe undeva, pedistii “se jura ca nu fura”, dar au fost prinsi cu securistii in brate. Luand apararea unor cadre Secu intr-un moment nefavorabil pentru partid (vezi scandalul ARIS), democratii refuza in acest mod sa-l ajute pe presedinte in demersul sau privind deconspirarea tuturor demnitarilor cu dosar la Securitate. Liberalilor nu le ramane decat sa se bucure. Au dat lovitura.
