Daca Ion Iliescu va ajunge sa demisioneze din PSD, inseamna ca exista o mare problema de abatere de la regula. Aici nu poate fi vorba de o simpla lovitura data unui partid de stanga, ci de renuntarea la niste principii in jurul carora a gravitat, din pacate, crezul multor papusari politici in toti anii din urma. As spune chiar ca multi dintre actualii lideri ai unor partide, aflati in prezent in posturi inalte in stat, au trait din principiile bolnave ale unui veritabil comunist care in '89 a imbracat haina revolutionarului, sperand ca astfel se va desparti de trecut pentru totdeauna. Acum vine si pozeaza in victima, acuzandu-i pe fostii colaboratori ca au refuzat intoarcerea sa in fruntea PSD. Principiile lui Iliescu nu difera prea mult de printipurile lui nenea Zaharia Trahanache daca se cramponeaza de pierderea unei functii pe care o va revendica atat cat va trai. Nenorocirea este ca venerabilul Trahanache considera ca o sotietate fara printipuri, care va sa zica, nu le are, spre deosebire de fondatorul PDSR, care merge pentru o idee contrara timpului istoric. Axioma sa a fost probata din plin mai ales in perioada guvernarilor pesediste, atunci cand a fost infestata moralitatea cu un virus caruia societatea civila inca nu i-a gasit antidotul.
Este posibil ca unii sa spuna ca principiile lui Ion Iliescu sunt mai sanatoase decat ale unora care se cred buricul pamantului in materie de cinste si corectitudine. Probabil. Sunt politicieni care au renuntat demult la principii din considerente straine de morala. Se pleaca de la parerea ca, atata vreme cat societatea prezinta simptome de boala, nu are rost sa se mai defileze cu convingeri avangardiste, indiferent de cerintele europene. Analizati atent Raportul de tara prezentat ieri si o sa constatati cat de departe ne aflam de standardele unei societati normale! Parlamentul, institutia care ar trebui sa fie un model pentru masa de cetateni, a ramas aceeasi arena de circ unde alesii se balacaresc in fata camerelor de filmat. Lupta de interese personale si de grup a devenit regula de baza a activitatii parlamentarilor. Pe ei nu ii intereseaza principiul conform caruia nimeni nu poate fi mai presus de lege, asa cum gandesc occidentalii, ci posibilitatea de a castiga foloase materiale si pozitii privilegiate, sfidand prevederile Codului Penal. Mii de miliarde de lei sunt cheltuite de la bugetul statului doar pentru o mascarada care nu face decat sa contribuie la inlaturarea ultimelor urme de moralitate sanatoasa. La fel se intampla si in Palatul Victoria si Palatul Cotroceni, doua institutii spre care isi indreapta asteptarile milioane de oameni. Guvernantii inca nu inteleg ce misiune au, pentru ce au fost pusi sa administreze o economie transformata in numai cativa ani intr-un REMAT national din care s-a furat pe rupte.
Coruptia e pe cai mari. Ce principii a avut oare unul ca Musetescu atunci cand a avizat privatizarea uzinei ARO? Are cumva Justitia un raspuns? Pot sa demonstreze guvernantii mai vechi sau mai noi ca alegerea investitorilor straini a fost facuta cu responsabilitate maxima astfel incat sa fie eliminata coruperea unor demnitari? Va asigur ca va fi greu. Cum greu va fi si pentru cei care i-au ajutat pe unii sa devalizeze banci si bugetul de stat. Despre ce principii mai poate fi vorba cand un parlamentar-avocat il reprezinta pe un infractor care a nenorocit zeci de mii de oameni? Este bolnava sau nu societatea noastra daca nevasta unui afacerist controversat a fost numita consilier prezidential? Raportul de tara plaseaza coruptia in prim-plan, demonstrand ca ne lipsesc principiile si fermitatea legii. Cata dreptate avea nenea Zaharia Trahanache cand spunea ca sotietatea fara printipuri inseamna ca nu le are!
