Ne aflăm pe marginea prăpastiei – trebuie să recunoaștem această perspectivă periculoasă, oricât am încerca să o mascăm printr-un optimism supradozat. Europa este clar depășită de prezent, SUA tremură din cauza unui mogul imobiliar extrem, Orientul Mijlociu e răvășit de Statul Islamic, rebeli de diverse soiuri recapturează teritorii în Africa, China amplasează tot mai mult armament în Marea Chinei de Sud și, peste toate, Coreea de Nord se joacă de-a arma nucleară.
Să comiți un atentat la Paris ori la Bruxelles rămâne o acțiune la fel de simplă ca achiziționarea a două legături de ceapă de la Obor, în ciuda avalanșei de măsuri de securitate care ne limitează tot mai mult viața, dar nu ne-o salvează.
Teroriștii sunt mai mereu cu un pas înaintea autorităților, mai bine informați și cu legături mai bune. Nu doar în Europa, ci peste tot pe planeta asta care se urâțește. O grupare teroristă din Côte d'Ivoire a reușit să-și ducă la capăt atentatul, în ciuda avertismentelor serviciilor secrete occidentale și africane. Autoritățile au protejat cel mai mare oraș al țării, dar atentatorii au lovit în altul, la 40 de kilometri distanță de capitală.
După atacurile de la Paris din noiembrie anul trecut, comise de teroriști care apoi s-au ascuns în Belgia, din Bruxelles ne veneau mereu vești privind măsuri excepționale luate de forțele de ordine. Chiar și săptămâna trecută, premierul belgian Charles Michel anunţa continuarea operaţiunilor de securitate, la câteva ore după o acţiune masivă a poliţiei belgo-franceze în legătură cu aceleași atentate din capitala Franței.
Strategia trebuie schimbată, este clar. Suntem în război, iar afirmația aceasta nu mai este doar o expresie prea dură, rezervată vocilor extremiste, ci o realitate pe care nu o mai putem ignora.
Este tot mai evident că sporirea măsurilor de securitate și limitarea libertăților nu îi opresc pe jihadiști să-și ducă la capăt planurile diabolice, pentru că acțiunile lor nu reprezintă decât efectul multor ani de politici interesate sau iresponsabile duse de liderii lumii. Aici este, de fapt, cheia.
Președintele american Barack Obama și-a început aventura la Casa Albă cu un nemeritat premiu Nobel pentru Pace și lasă lumea, la plecare, într-una dintre cele mai dezastruoase situații din ultimele decenii. Pentru Vladimir Putin, Globul e doar un teren de joacă, în care oamenii nu reprezintă decât victime colaterale, dar care pot fi ignorate. Uniunea Europeană este la limita ruperii – ieșirea Marii Britanii este aproape o certitudine, s-a vorbit și de o eventuală retragere a Franței – și este copleșită de tot mai multe mișcări extremiste, vezi recenta victorie în alegerile regionale a partidului populist „Alternativa pentru Germania“ (AfD). Ungaria s-a clasicizat deja, a devenit o bubă pe care o ignori pentru că te-ai obișnuit cu ea. Polonia, cândva mândria Europei Centrale, a devenit de la alegerile din octombrie anul trecut, câștigate de partidul conservator Lege și Justiție (PiS), „un caz“.
Dincolo de UE, conflictul din Ucraina nu pare a se dezgheța prea curând, Turcia – răvășită, la rândul său, de atentate și de un președinte autoritar – alunecă spre dictatură.
Planeta arată tot mai urât și nu pare să mai existe cineva care să-i poată opri decăderea. În actualul context politico-militar, noțiunea de încălzire globală capătă un cu totul alt sens, chiar mai periculos, pentru că are consecințe imediate – ne ucide acum, nu în viitor.
E greu să îți păstrezi optimismul în aceste condiții, dar nici nu mai e indicat să fim așa. A venit timpul să fim pesimiști, să acceptăm realitatea și să pornim să o reparăm. Cum putem face noi asta? În primul rând, nemaigirând politicieni radicali și atitudini extremiste. Au apărut iar voci care să-i atace pe refugiați. Dar aceștia sunt, la rândul lor, niște victime; cei care trebuie atacați, prin vot, prin civism, prin solidaritate, sunt personaje nocive precum Donald Trump sau Viktor Orbán.
Acum nu mai avem luxul să credem că noi vom scăpa. Din acest război, din păcate, nu scapă nimeni.
