Imaginea premierului Calin Popescu Tariceanu, razand cu lacrimi la auzul cuvintelor celui care-l critica la Timisoara pe seful statului, va ramane multa vreme in memoria alegatorilor. A ras cum n-a mai ras de mult, cu satisfactie. Bucuria sa de moment nu poate avea decat consecinte dezastruoase pentru tara. Sa spunem ca Mircea Dinescu a dorit sa se arate deosebit de recunoscator pentru ca PNL l-a asezat intr-o functie de secretar de stat (PD refuzase sa faca gestul), un post caldut si sigur pentru urmatorii sase ani, post care-i permite sa fie permanent in lumina reflectoarelor, sa nu-l uite lumea. Si a simtit probabil nevoia sa se revanseze. Dar Tariceanu? In nici o tara din lume nu s-a auzit ca primul ministru sa-si permita sa rada in fata camerelor de luat vederi, la o reuniune oficiala, de presedintele in functie. Insa dupa o asemenea manifestare de “calda simpatie” premierul roman ar dori sa-si pastreze postul pentru a conduce tara in UE si inca multa vreme dupa 1 ianuarie 2007. Ce garantii mai ofera? Daca va rade si de oficialii europeni cand acestia vor vorbi din nou despre stabilitatea politica necesara implementarii unor reforme dure? Razand, s-a facut singur de ras. Traian Basescu nici nu mai trebuie sa-i faca nimic, Tariceanu se ingroapa singur politic. Si Norica Nicolai a patit-o. Liberalii vocali, obisnuiti sa atace in haita, nu sunt atenti tocmai la ceea ce li se intampla lor. Iar Nicolai s-a muscat singura de picior. Dupa povestea cu nepoata n-a mai auzit nimeni nimic despre matusa obligata sa dispara fortat din prim-plan exact cand incepuse o noua ofensiva.
Culmea este ca rasul lui Tariceanu s-a produs dupa ce PNL tocmai lansase catre PD un mesaj pentru consolidarea si unitatea Aliantei DA. Acum se numeste Alianta HA, HA, HA! O asemenea strategie – pace pentru democrati, razboi cu ex-presedintele pedistilor – se aplica din momentul in care Basescu si-a luat mana de pe Tariceanu suparat pe atacurile dure din interiorul coalitiei guvernamentale. La scurt timp dupa aceea, liderii liberali au trimis un ordin prin SMS catre activul de baza: nu au voie sa mai atace PD, dar au liber sa-l atace pe Basescu. In paralel, se confectioneaza subiecte de scandal, insa prin interpusi care insinueaza mai intai diverse chestiuni despre partenerii PNL, pentru ca apoi liderii liberali sa vina si sa spuna perfid: noi nu credem grozavia pentru ca pedistii ne-au asigurat ca nu-i asa… Astfel s-a fortat, de pilda, in plan mediatic, asocierea PD cu PSD, un subiect creat ca diversiune. In realitate s-a vazut ca oamenii lui Vadim sunt cei care se casatoresc, de frica lui Becali care creste in sondaje, cu “reformatorul” Geoana. Un alt exemplu: lui Basescu i se construieste o imagine de dictator asociat cu tot felul de dubiosi si, aparent, se pare ca petrodolarii investiti in acest scop fac minuni. Cu o asemenea noua strategie, cautarea rafuielilor cu lumanarea, liberalii spera sa recupereze procentele pierdute.
Calin Popescu Tariceanu nu intelege ce se intampla pentru ca a cazut in capcana in care au picat aproape toti premierii de dupa '89. Anturajul ii spune ca guvernarea este grozava, ca este cel mai bun, asa ca acum crede ca isi poate permite de la inaltimea functiei sa se strice de ras. Asa gandeau si cei care aproape se legasera de scaunele din birourile de prim-ministri cand s-a pus problema inlocuirii lor. In PNL deocamdata este liniste. In mare parte datorita faptului ca unii au primit functiile visate, iar altii mai spera inca sa le obtina. Intr-un final, cand liberalii vor intelege ca nu au nici un viitor cu actuala conducere, ca partidul nu se opreste din declin, se va starni un scandal urias. Sunt toate sansele ca PNL sa repete istoria PNTCD, ai carui lideri, desi se credeau intangibili, au fost debarcati brutal de colegi si invinuiti pentru prabusirea partidului.
