Noi şi Ei

Cristian Campeanu 23.07.2012 - 16:00

Sau de ce este din nou ceasul al doisprezecelea   A sosit din nou timpul să facem o alegere fundamentală şi să ne asumăm opţiunea făcută: Ne dorim o ţară în care să ...

Share

  • Sau de ce este din nou ceasul al doisprezecelea

 

A sosit din nou timpul să facem o alegere fundamentală şi să ne asumăm opţiunea făcută: Ne dorim o ţară în care să domnească legea deasupra tuturor, în care să trăim liberi, în egală demnitate, sau într-o ţară condusă de o elită autoimpusă, imună faţă de lege, în care instituţiile statului sunt ocupate de mafie iar cetăţeanul îşi negociază libertatea în schimbul îngăduinţei Sistemului?

 

Adevărul este că n-am fost niciodată majoritari. Nici în decembrie 1989, nici în iunie '90, nici în ianuarie 1999. Nici măcar atunci când CDR sau Alianţa DA au câştigat alegerile nu am fost majoritari. Cei care am dorit să trăim liberi, cei care am ieşit în stradă pentru a ne elibera de trecutul comunist, cei care ne-am dorit o justiţie dreaptă şi independentă, cei care ne-am dorit să ducem ţara în NATO şi Uniunea Europeană, nu în Balcani sau la răsărit, am fost întotdeauna minoritari. Majoritatea au reprezentat-o EI. Ei sunt cei care pentru două sute de lei în plus la salariu ar fi preferat să poarte cu veselie lanţurile dictaturii comuniste şi umilinţa regimului Ceauşescu. Ei sunt cei care şi-ar fi dat viaţa pentru Ion Iliescu şi FSN, chiar dacă acesta promitea „socialism cu faţă umană'' şi „despotism luminat'' iar Adrian Năstase vroia să integreze România în CSI. Ei sunt cei care aplaudau minerii în iunie '90 atunci când aceştia băteau cu bestialitate orice tânăr sau tânără care aduceau a student. Ei sunt cei care au preferat să închidă ochii la corupţia profundă a statului în timpul regimului Năstase, pentru un corn şi un pahar cu lapte plătit din banii oamenilor cinstiţi. Ei sunt cei care venerează seară de seară viţelul de aur al regimului securisto-mafiot pe care îl reprezintă şi îl servesc Dan Voiculescu şi Antenele lui. Ei sunt cei care preferă să trăiască în genunchi toată viaţă şi îmbrăţişează „liniştea'' călduţă a jugului pe care îl pune Sistemul pe grumazul românilor în loc să trăiască drepţi şi mândri, oameni liberi într-o ţară liberă în Europa. Ei sunt cei care se arată dispuşi să arunce la lada de gunoi statul de drept şi viitorul european al României doar pentru că Traian Băsescu a tăiat 25% din salariile bugetarilor în timpul celei mai grave crize economice din ultimii 80 de ani şi pentru că nu a vrut să mărească pensiile într-o ţară în care numai trei milioane de oameni muncesc în economia privată - singura care produce valoare adăugată - iar şase milioane primesc pensie.

Întotdeauna am fost Noi şi Ei. Solidaritatea naţională care a existat în momentul în care elicopterul a zburat de pe acoperişul CC-ului a fost înşelătoare. S-a văzut încă de pe 12 ianuarie, când ţara s-a scindat între Noi şi Ei şi aşa a rămas până astăzi. Perioada de „normalitate'' scursă de atunci, în care părea că am depăşit polarizarea iniţială, în care părea că s-a realizat în sfârşit mult visatul consens asupra marilor obiective naţionale - stat de drept, regim democratic, economie de piaţă privată, NATO şi Uniunea Europeană - n-a fost decât un intermezzo amăgitor. În momentul în care datele jocului păreau în sfârşit să se fi schimbat, în momentul în care Justiţia părea în sfârşit să înceapă să funcţioneze liberă, în momentul în care unul de-al LOR - Adrian Năstase - a fost condamnat, Sistemul a ripostat cu o ferocitate nemaiîntâlnită până în prezent. Le-a luat mai puţin de o săptămână pentru a distruge tot ce se obţinuse în opt ani de reforme dureroase, pentru a distruge ordinea de drept constituţională, pentru a se instala la putere fără alegeri şi pentru a arunca ţara cu 20 de ani în urmă de unde nici măcar Europa n-o mai poate aduce înapoi.

Vorbim de câţiva ani, atât sussemnatul cât şi redactorul-şef al acestui ziar despre Sistem de ajunsesem să fim acuzaţi de teoria conspiraţiei. Se mai îndoieşte astăzi cineva că Sistemul este cat se poate de viu si monstruos? Să luăm numai cazul plagiatului lui Ponta, grăitor în acest sens. Despre oricine altcineva ar fi fost vorba - Băsescu, Boc, Ungureanu - instituţiile statului n-ar fi avut nicio problemă să constate că aceştia ar fi plagiat dacă ar fi fost cazul. Nu şi în cazul lui Ponta, pe care Sistemul l-a recunscut drept unul de-al Lor şi de aceea toţi tremură de frică în faţa lui. Numai în cazul unui om al Sistemului precum Ponta îşi poate permite Nicolae Manolescu să cenzureze un articol în care excepţionala lingvistă Rodica Zafiu demonstra dincolo de orice urmă de îndoială că Ponta a plagiat. Numai în faţa unui om al Sistemului comisiile statului se fac şi se desfac ca la piaţă iar Comisia de Etică pune genunchiul în pământ.

De aceea Noi suntem chemaţi încă o dată să ridicăm capul drept şi să ne cerem ţara pe care am eliberat-o în decembrie 1989 din mâinile Lor. Chiar dacă suntem minoritari, dreptatea şi legea morală sunt de partea noastră. Înaintea alegerilor din 2009 am scris în acest colţ un text cu titlul High Noon, pe care îl puteţi citi aici http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/high-noon-168754.html . Acum este din nou ceasul al doisprezecelea în care trebuie să luptăm încă o dată pentru lucrurile permanente.