Saptamana trecuta, Miron Cozma, aflat in inchisoare, a facut apel public la clementa pesedintelui tarii, invocand intre altele drepturile omului. Un cetatean care a condus atacuri teroriste impotriva civililor din Capitala, atunci cand este pedepsit pentru o parte dintre actele sale, face apel tocmai la ceea ce le-a suprimat gloata condusa de el miilor de oameni care i-au iesit in fata, in general din intamplare. Atacand si distrugand sedii de partide democratice, dar si sediul ziarului nostru, fapt pentru care a fost mult aplaudat de ziaristii din vecini, Cozma si ai lui s-au situat din pornire pe alt palier decat acela unde se poate vorbi despre drepturile omului.
Cozma este detinut in conditii de lux, iar televiziuni cu priza la public ii acorda cuvantul, il inregistreaza facand pe lupul moralist, pretins membru al unei pasnice societati civile, dupa ce a incercat sa o suprime, impreuna cu dreptul oricarui cetatean la libera exprimare a opiniei sale. Miron Cozma, cel care a condus bandele teroriste din 13-15 iunie 1990, care loveau cu lanturi si bate pe oricine li se parea “suspect”, adica intelectual, tigan sau de alta parere, ispaseste acum o pedeapsa pentru mineriada din 1999, indreptata impotriva guvernarii CDR-USD-UDMR. Alaturi de el s-au aflat atunci, mai pe fata, mai pe ascuns, liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, dar si ziaristi ale caror comentarii excitate mascau prost satisfactia ca Guvernul CDR ar putea fi rasturnat prin forta. Ba chiar si generali din cadrul Ministerului de Interne au tradat, sustinandu-l indirect. De bine de rau, in ultima instanta, miscarea terorista din 1999 a fost stopata, iar liderul ei arestat si judecat. Ramane insa dosarul primei si celei mai crunte mineriade, aceea din iunie 1990, in care, desigur, dl Ion Iliescu isi are partea leului. Atunci, presedintele tarii a chemat minerii si i-a indemnat sa “faca ordine” in Piata Universitatii, cu “inaltul lor spirit civic”. Atunci s-a prabusit definitiv si credibilitatea Romaniei pe plan extern, atunci s-a decis indepartarea cu cel putin un deceniu a tarii noastre de lumea libera si democrata. Un handicap care nu stiu in cat timp va putea fi recuperat. Viata a generatii intregi a fost inca o data schilodita de mineriadele semnate Iliescu-Cozma, nu doar a celor torturati de mineri si de securistii machiati in anchetatori la Magurele. In timpul Pietei Universitatii, cei care o supravegheau atent raportau cu mare exactitate cine si cand a venit acolo, ce a facut, cu cine s-a intalnit, in cea mai clara traditie securistica in care fusesera pregatiti.
Si dupa toate acestea, un infractor dovedit in justitie invoca drepturile omului. Asa cum, in urma cu cativa ani, nu stiu ce alt infractor nimerit dupa gratii se plangea ca nu poate suporta regimul de detentie. Iuliu Maniu, la peste 80 de ani, il putea desigur suporta pe cel din temnitele bolsevice romanesti, despre care presedintele Basescu tot cere dovezi, nefiind convins ca au fost instrumente ale unui regim criminal, in fond ale terorii de stat pe care comunismul a practicat-o pe scara larga si teoretizata chiar de Lenin, primul tatuc al mortii rosii. De aici, din aceasta maneca plina de sange a iesit Ion Iliescu, tot de aici a aparut si instrumentul “civic”, Miron Cozma. Daca e vorba sa fie respectate drepturile omului, atunci trebuie definitivat cat mai repede dosarul privind mineriada din iunie 1990, iar liderului terorii sa i se mai acorde o rasplata pentru faptele sale. Oricum, un asemenea individ ramane o perpetua amenintare pentru linistea publica atata timp cat este in libertate.
