Votul din Camera Deputatilor prin care a fost respinsa cererea de perchezitie la apartamentul lui Adrian Nastase din Zambaccian, precum si discursurile inflacarate ce l-au precedat au relevat realitati contradictorii, unele tinzand chiar catre zone oculte, ce nu au nimic in comun cu tendinta de integrare europeana, ci mai degraba cu practicile democratiei “originale” de esenta nomenclaturisto-securista.
Faptul ca majoritatea lejera a deputatilor a votat pentru respingerea perchezitiei, facand o diferentiere clara si oficiala intre omul de rand si alesii sai, nu inseamna neaparat o afectiune deosebita fata de presedintele Camerei, ci o temere ca, mai devreme sau mai tarziu, fiecaruia dintre cei in cauza i-ar veni randul la DNA. Pe motive intemeiate. Altfel spus, fiecare dintre deputatii care au votat negativ are un secret urat mirositor pe care l-ar dori cat mai ferit de ochii procurorilor. Numai asa se explica frica de perchezitii. Motivatia cu procesele politice nu are sens. Daca n-ai nimic de ascuns, de ce sa te ascunzi? Daca ai senzatia ca esti “vanat” pe motive politice, poti fi transparent tocmai pentru a demonstra ca nu ai nimic de ascuns, ca actiunile ce ti se intenteaza sunt subrede sau ridicole. Doar asa ar avea miza si sens o contraofensiva impotriva proceselor “politice”. Cat timp nu esti transparent, cat timp nu permiti Justitiei sa actioneze ca in cazul oricarui cetatean al tarii (pentru ca, nu-i asa?, constitutional nimeni nu-i mai presus de lege), nu faci decat sa amplifici suspiciunile. Din pacate, observam ca Adrian Nastase nu este un caz izolat, ci in jurul sau fac scut, strans uniti de interese transpartinice, cei mai multi deputati ai patriei noastre!
Faptul ca votul din Camera nu a fost unul politic o demonstreaza chiar rezultatul sau. O indicatie politica ar fi insemnat ca majoritatea care, teoretic, conduce Romania sa voteze pozitiv cererea ministrului pe care ea insasi l-a trimis in fruntea Justitiei. Numai ca majoritatea deputatilor au votat negativ, ceea ce inseamna ca in Parlamentul Romaniei exista de fapt doua majoritati sau o majoritate ce fluctueaza in functie de interesele transpartinice si personale ale alesilor. Si atunci nu are dreptate presedintele cand doreste alegeri anticipate pentru a termina cu ambiguitatile si cu solutiile “imorale”? Cam are. Votul de alaltaieri nu a fost neaparat pentru sau impotriva lui Adrian Nastase. A fost un vot nu politic, ci de principiu: sunt sau nu alesii mai presus de alegatori? Ne-am fi asteptat sa se voteze covarsitor in favoarea principiului prevazut in Constitutie. A fost exact invers.
Foarte importante sunt si motivatiile deciziei ca votul sa fie secret. De la tribuna s-a pledat pentru secretizare pe motiv ca la alte votari cu miza alesii erau monitorizati atent de catre sefii lor pe linie de partid, astfel incat ajungeau, de frica, sa decida uneori impotriva vointei lor. Ceea ce inseamna ca: 1. santajul pe prima scena politica a tarii functioneaza la greu; 2. foarte multi dintre alesi nu reprezinta poporul (asa cum scrie la Constitutie), nu actioneaza conform constiintei lor in folosul celor care i-au ales, ci actioneaza la ordin, sub santaj, in interesul celor care i-au pus pe liste.
Dupa cum se vede, tema perchezitiei la imobilul lui Adrian Nastase devine cu totul minora fata de extrema gravitate a motivatiei si implicatiilor votului de alaltaieri. Realizam ca avem o majoritate de alesi care nu mai reprezinta decat interese proprii sau de grup, care voteaza impotriva principiilor Constitutiei si in total dispret fata de alegatori. Ceea ce inseamna ca se impune o reforma la sange a clasei politice si a institutiilor fundamentale ale statului. Cu bisturiul, cat mai adanc si cat mai repede.
