Videanu nu se potoleste. Tot scarma cu proiectul Pietei Revolutiei, ceea ce inseamna ca sunt interese foarte mari la mijloc. Bucurestiul pare sa n-aiba sanse sa ajunga un oras european modern, in care istoria sa se integreze armonios cu noile proiecte edilitare. Dupa ce a fost practic distrus de constructiile megalomanice ale lui Ceausescu, dupa ce s-au organizat concursuri postrevolutionare cu mare tam-tam, cu premii seducatoare, dar fara nici o finalitate, speram ca va veni vremea in care sa avem un primar, nu politic pana in maduva oaselor, nu cu tone de promisiuni fara acoperire, ci doar un primar care sa iubeasca sincer acest oras. Sa-i inteleaga suferintele, sa-i afle ranile si sa vrea sa-l vindece. Suna idealist, dar asa suna, poate, si pe vremea altor primari, care au preluat un targ provincial, prafuit, cu ulite inguste si mahalale nesfarsite, dar care, prin inteligenta, viziune si daruire l-au transformat in “micul Paris”.
Dupa revolutie, in locul unei mult asteptate asanari morale, in fruntea majoritatii institutiilor publice a venit zgura societatii. Tot felul de jagardele au ajuns in functii decisive pentru soarta urbei doar cu ideea de a fura cat cuprinde. S-au furat case, terenuri, spatii comerciale, s-au masluit licitatii, s-a vandut tot ce se putea vinde pe spagi halucinante, s-au infiintat puzderie de firme ale consilierilor generali sau de sectoare, ale functionarilor mai mari sau mai mici, care faceau lucru de mantuiala pe sume imense ori nu faceau decat sa intermedieze lucrarile cu castiguri fabuloase, s-au manarit pietele, pana si eliminarea maidanezilor s-a transformat intr-o afacere foarte profitabila. Dupa ce haitele succesive au sleit-o de bani si de imobile, Capitala arata la fel de nenorocita ca acum 17 ani. Gaura de metrou de la Pod Constanta a devenit sit arheologic, dar auzim de proiecte fantastice care sa duca metroul pana la Aeroportul Otopeni, pasajele sunt tot alea de pe vremea lui Ceausescu, nici macar renovarea de trei parale a celui de pe Marasesti nu se mai termina, dar ni se arata noi proiecte grandioase, care nu mai incep, centrul istoric se renoveaza in vorbe, dar nici prima mistrie nu s-a dat acolo. In schimb, vechile cartiere rezidentiale au fost mutilate de tot soiul de cladiri moderniste, care se potrivesc ca nuca in perete cu ansamblul, iar noile cartiere rasarite in margine de Bucuresti sunt o nenorocire. Fosa septica langa putul vecinului, balcon de viloi in balcon de viloi, inundatii de n-ai unde sa scoti apa ca nu-i canalizare, ulite desfundate, spatii comerciale doar la prima benzinarie si asta nu pentru ca oamenii au construit haotic (au facut si ei ce-au putut), ci pentru ca n-a existat nici un fel de preocupare pentru dezvoltarea Capitalei. In schimb, arterele superasfaltate se asfalteaza din nou pe rupte, ca aici e afacerea grasa, iar bordurile se schimba intr-o frenezie. Dom' primar ne flutura pe la nas 258 de proiecte, dintre care se incep mai mult cele ce implica interese particulare puternice cu pretul mutilarii in continuare a orasului. Parcurile sunt pe cale de disparitie, locuri de parcare nu exista, dar se monteaza camere de supraveghere si amendare, ca si aici, probabil, e o afacere tare, utilitatile au cam fost privatizate, dar nu se constata vreo ameliorare in afara cresterilor consistente de pret.
Pana ce nu se vor da si nu se vor aplica legi care sa pedepseasca drastic toate smenurile ce se fac in primarii, nici o sansa pentru Bucuresti. Abia cand primariile nu vor mai fi atractive pentru hiene va fi loc pentru adevaratii edili. Abia atunci Bucurestiul va avea sanse sa redevina o veritabila capitala europeana. Deocamdata, mai e mult de asfaltat…
