Ma simt nevoit sa fac o marturisire: nu ma surprinde faptul ca Tariceanu l-a sunat pe Ilie Botos imediat dupa ce Patriciu a fost retinut de procurori. Astfel de interventii sunt “normale” pentru majoritatea politicienilor, mai ales in momentele mai grele pentru unii dintre ei. As spune ca este o traditie ca inaltii demnitari sa puna o vorba buna pentru prietenii sau fostii parteneri de afaceri cu riscul de a se amesteca in treburile justitiei. Primul ministru recunoaste ca s-a interesat de situatia unui om de afaceri anchetat de procurori. Bun. Dar de ce a facut-o exact cand prietenul sau a fost retinut la Parchet, telefonandu-i direct procurorului general pentru a cere unele lamuriri? Nici o surpriza. Premierul poate sa justifice gestul in fel si chip, insa nimeni nu poate sa-l creada ca a facut-o dezinteresat. Aplicarea legii, despre care vorbeste pentru a parea mai convingator, nu mai sta in picioare dintr-un motiv foarte simplu: independenta justitiei inca nu exista. De aici si avertismentele comisarilor UE adresate Puterii de la Bucuresti cu putin timp in urma. Calin Popescu Tariceanu nu a fost “dat in gat” de Elena Udrea, chiar daca, in fapt, pare o razbunare venita din partea Cotroceniului, ci de propriile convingeri conform carora prevederile constitutionale pot fi facultative cand interese de grup o cer. Si cum interesele sunt permanente, nu-ti ramane decat sa fii de acord cu criticile cuprinse in Raportul de tara referitor la escaladarea fenomenului coruptiei la nivel inalt.
Nu doresc sa marsez prea mult pe o astfel de idee. Vreau doar sa atrag atentia ca premierul a cautat sa se eschiveze, refuzand, in primul moment, sa raspunda daca s-a interesat sau nu de dosarul Patriciu. Faptul ca a revenit mai tarziu, acceptand informatia fostului consilier prezidential, nu a facut decat sa alimenteze suspiciunea ca, de fapt, a fost vorba, poate intamplator, de o interventie cu un scop precis in masura sa-l determine pe Botos sa o lase mai moale cu arestarea omului de afaceri de la Rompetrol. Este, sa recunoastem, o greseala politica, sanctionata imediat de un om aflat pana de curand in zona de interese Traian Basescu. In momentul de fata, este clar ca razboiul pe axa Cotroceni-Palatul Victoria se duce pe fata, fiecare combatant incercand sa profite de miscarile gresite ale celuilalt pentru a-l discredita si mai mult. Deocamdata, realitatea nu-i este deloc favorabila lui Tariceanu. Elena Udrea a lansat acuzatia tocmai cand ONU dezvaluia operatiunea “Petrol contra hrana”, in care este implicat si Rompetrolul lui Dinu Patriciu, unde “facuse si premierul bani”. Apoi, verificarea conturilor personale ale primului ministru nu constituie, de asemenea, un motiv de liniste, chiar daca Tariceanu spune ca se bucura ca a aparut o astfel de initiativa. Stranie coincidenta. Ciudata reactie.
Presedintele si premierul nu mai au cum sa cada la pace. Din acest motiv, Alianta functioneaza cu butoiul de pulbere la cap. Suntem martori la o lupta crancena intre doua mari grupuri de interese, pe parcursul careia este probat un arsenal intreg de arme politice conventionale si neconventionale, in masura sa macine o guvernare monitorizata foarte atent de UE si FMI. In tot acest scandal, punctele sensibile sunt transformate in tinte ale atacurilor venite din toate partile, fapt ce va influenta negativ tratamentul recomandat de specialistii internationali pentru insanatosirea climatului general din societatea romaneasca. Nu se stie exact cum va iesi din corzi primul ministru. Probabil, se va folosi de functie pentru a face o restructurare guvernamentala, in acest mod urmand sa scape de cativa ministri pedisti, situatie care sigur nu-i va conveni lui Traian Basescu.
