Am publicat, timp de cateva zile, declaratiile ofiterilor de la Directia I a fostei Securitati despre distrugerea dosarelor, in 22 decembrie 1989. Intr-un limbaj “specific”. Ne-am dat seama de mentalitatea celor care au lucrat in politia secreta a lui Ceausescu. S-au identificat, totusi, dosarele distruse in 22 decembrie 1989 si care au ajuns la Berevoiesti in iunie 1990: 290. S-au aruncat insa in carca Berevoiestilor 107.000 de dosare lipsa la inventar.
Ghemul care infasoara serviciile secrete se desira cu greutate. Rufele murdare nu sunt numai in cele 290 de dosare disparute, ci in arhivele PCR, UTC, Militiei, Justitiei, Armatei. La desecretizare se va vedea cum incerca regimul comunist sa supravietuiasca, supraveghindu-si cetatenii in toate ipostazele.
Inca de la infiintarea Institutului Gauck, dupa ce publicului i s-au asternut pe tava mai multe situatii standard, cei 3.000 de cercetatori germani s-au apucat de lucru, sa vada cum a functionat STASI, sa-i cunoasca toate secretele murdare. La noi, daca abia acum se desfasoara faza denunturilor, ne putem astepta la o deconspirare a Securitatii ca politie politica peste 20 de ani. Si in tot acest timp Plesita, Merce, Ureche, Priboi & Comp. se vor lafai pe toate ecranele, ca vedetele. Supravietuiesc si cliseele. Daca romanii au acceptat regimul comunist tacand, ba s-au adaptat la el, acum, auzindu-i din nou pe Plesiti si Merci, in subconstient se poate instala din nou teama. Plesitii si Mercii, la datorie, induc conspiratia tacerii asupra mostenirii Securitatii. Ei n-au dosare.
Romanii mai slabi de inger se vor nelinisti din nou cand se va misca perdeaua vecinului, se vor speria din nou.
Nu deconspirarea sperie, ci aparitia fantomei Securitatii la televizor si revelatiile ei. Strigoii au stat un timp deoparte, au umblat prin Europa, dar au revenit repede – nu se simteau in largul lor privati de putere. Mai puteau face cariera si in era postdecembrista. In timp ce invataceii ies patati, conducatorii “spirituali” se comporta ca niste patrioti. Ba unii arbitreaza viata politica si economica. Sar intr-un picior cand vad ca toate problemele de vara ale Romaniei (mai ales cele legate de integrare) au fost aproape abandonate.
Din fleacuri si oribilitati, Securitatea reconstituia intregul. Ceea ce unii cred acum ca erau “rapoarte de analfabeti” erau, de fapt, amanunte necesare unei compromiteri sau chiar unei inculpari. Din dosare n-or sa razbata interogatoriile de 72 de ore, smulgerea unghiilor, baile reci si chiar asasinatele. Tortionarii nu se turnau unii pe altii.
Asadar, continua sa fie identificati informatorii, colaboratorii, rezidentii, gazdele, nu si mentorii acestora. Doar cativa dintre cei care si-au vazut dosarele i-au deconspirat pe “patriotii” care le-au facut rau, i-au santajat, i-au batut, i-au incarcerat.
In vreme ce orice dezmintire este privita cu rezerve, prin aparitiile dese, Plesitii si Mercii devin favoritii societatii. Informatorii sunt epurati sau se retrag discret, tehnicienii mecanismului represiv se simt la adapost. Oprobriul public s-a deplasat spre invatacei si mai putin pe indrumatori.
Generatia tanara, marcata de conceptele unor Plesita sau Merce, n-are altceva de facut decat sa astepte disparitia lor fizica. Pana atunci vor mai incerca sa-i indrume pe romani. Nu mai racoleaza copii de 12 ani. Povatuiesc si cotropesc in direct si la ore de varf.
In rest, vine el 1 ianuarie 2007. Adio, indrumatori de la “ochiul si timpanul”, adio, isterii. Deschiderea lacatelor. Curatenia. Purificarea. Limanul. Zarea. Normalitatea.
