Pe fondul degradarii accentuate a imaginii premierului Calin Popescu Tariceanu si al scaderii increderii in Guvernul pe care acesta il conduce, exista riscul ca o mare parte a PNL sa participe totusi impreuna cu liderii cei mai populari in ochii electoratului la formarea unei noi si puternice formatiuni politice. Democratii, a caror propunere de fuziune a fost sambata respinsa de liberali, ar avea astfel ocazia de a construi acel mare partid pe care si-l doresc. Probabil ca premierul, care astazi ignora riscul de a fuziona partidul fara el cu PD, va deveni repede presedintele PNL-Aripa Tariceanu. O experienta politica ar avea in acest sens de la raposatul PNL-Aripa Tanara. Poate ca, in cautarea de solutii electorale, primul ministru ar putea incerca realizarea in prima faza a unei fuziuni a PNL-Aripa Tariceanu cu PUR/PC. Ceea ce ar parea plauzibil datorita intereselor comune ce unesc cele doua formatiuni, mai ales in privinta afacerilor prospere. Ar fi o alianta de conjunctura, facuta doar ca sa-l atace in voie pe Traian Basescu. Dar nici peste o suta de ani electoratul romanesc nu va sustine un partid intesat de imbogatiti, pe care oamenii simpli nu-i inteleg, ii considera aroganti si oricum impresia ca marile averi s-au construit prin incalcarea legii nu se poate sterge atat de usor. Asa ca pana la urma tot n-ar accede in Parlament. Poate doar daca printr-o ordonanta de urgenta pragul electoral ar fi scazut la vreo 2%… In plus, daca “Aripa Tanara” s-a intors dupa o vreme la matca PNL, o fuziune tarzie a “Aripii Tariceanu” – ai carei membri nu mai sunt acum tineri si deci n-ar mai putea invoca lipsa de experienta – cu partidul “dreptate si adevar”, sau cum ar urma el sa se numeasca, ar fi practic imposibila. Pasul urmator: disparitia politica pe care acum zic oamenii lui Tariceanu ca doresc sa o evite punandu-le conditii aiuritoare democratilor lui Emil Boc. Drumul PNL catre soarta PNTCD este deschis… Dupa cum actioneaza acum liberalii, se indreapta cu pasi repezi catre acest scenariu.
Revenind in actualitate, constatam ca batalia nu se mai duce intre PNL si PD pentru impartirea electoratului Aliantei DA, asa cum parea la momentul lansarii temei privind fuziunea celor doua mari partide, ci pentru castigarea electoratului liberal de catre democrati. Din aceasta cauza ipoteza de mai sus ar putea intr-o buna zi sa devina realitate. In ciuda focului concentric la care sunt supusi dinspre coalitie, democratii se descurca. In schimb, nu se stie cata vreme de acum incolo membrii PNL, care au votat in 2004 Alianta si pe Traian Basescu, vor mai suporta ca purtatori de cuvant de genul Orban, Antonescu, Hasotti sa atace cu violenta partenerii de guvernare ca si cum aceasta ar fi si opinia celor care nu au acces la microfon.
Din pacate pentru ei, liderii liberali nu fac nici un efort sa contrazica impresia ca aproape orice actiune politica a partidului este o ofensiva impotriva lui Traian Basescu. Pare mai degraba ca cineva din PNL are o rafuiala personala cu seful statului, principal sustinator al actiunii anticoruptie. Daca liderii PNL au ajuns pana acolo incat sa doreasca sa desfiinteze CSAT ca sa nu-l mai conduca Basescu, sa ceara reducerea atributiilor sale prezidentiale, sa propuna sa fie ales de Parlament, sa-i confiste pana si privilegiile de care ar urma sa se bucure in calitate de “fost sef de stat” (care vor ramane valabile numai pentru Regele Mihai si Ion Iliescu)… Daca ar putea, i-ar pune si un calus in gura, l-ar lega de scaun si l-ar tine trei zile nemancat. Si tot nu e de-ajuns! L-au anuntat ca il sustin pentru al doilea mandat doar daca si el sprijina toate actiunile Guvernului. Liberalii gresesc atunci cand trateaza PD ca pe-un partid tocmai bun si usor de “inghitit”. E greu de presupus ca va fi vreodata.
