La finalul celor patru ore de sedinta a CSAT, presedintele Traian Basescu a anuntat ca dosarul privatizarii Petrom se afla la Parchet, unde se asteapta sa fie analizata toata derularea tranzactiei, de la elementul de decizie la cel de punere in aplicare, inclusiv respectarea recomandarilor consultantei. Mai mult decat atat, Traian Basescu a mai spus ca exista responsabilitati si erori de viziune in ceea ce priveste controlul resurselor naturale si in celelalte cazuri de privatizare din domeniul energetic si, ca atare, CSAT a propus publicarea tuturor contractelor din acest domeniu sensibil al economiei. Una dintre marile societati vizate, OMV, s-a declarat de acord, daca masura aceasta priveste intr-adevar toate privatizarile din domeniu. La fel a raspuns Gas de France, care a preluat pachetul majoritar de la Distrigaz Sud, adaugand insa ca acordul de publicare va fi dat doar in conditiile in care vor fi desecretizate toate contractele de privatizare.
Nu stim care va fi raspunsul Cotroceniului la aceasta cerere a companiei franceze. Nu stim nici cum va reactiona premierul Calin Popescu Tariceanu. Cert este ca acum ar fi un moment favorabil ca electoratul sa primeasca, in sfarsit, niste raspunsuri despre cazurile de coruptie si despre grupurile de interese din spatele unor privatizari. Acum ar fi momentul sa avem o certitudine ca nu “bratul care loveste, ci vointa care ordona” este acuzata si pedepsita pentru marile jafuri care au condamnat Romania la saracie. Pentru ca mai tot timpul a existat un grup de putere care a inlesnit cu buna-stiinta accesul la valorile acestui stat. Cu alte cuvinte, a existat tot timpul o vointa politica favorizatoare, constienta ca facand un astfel de serviciu isi asuma un risc. Un risc care se plateste uneori, ca la marile vanzari de ponturi gangsteresti, cu procente substantiale din castig. Puterea ii este datoare electoratului cu ceva mai mult decat desecretizarea contractelor de privatizare sau de tranzactionare a energiei. Cu alte cuvinte, ii este datoare cu deconspirarea marilor corupti de la nivel inalt, de altfel un demers mult mai folositor pentru democratie si normalitate decat publicarea unei liste a firmelor care achizitioneaza energie si a actionariatului lor, o lista pe care oricum presa a divulgat-o. Dar mass-media nu mai poate face aici mare lucru. O astfel de deconspirare este o chestiune care tine numai de vointa politica.
Pe vremea guvernului PSD niciunul dintre marile cazuri de coruptie sesizate de presa nu a fost cercetat, pentru simplul motiv ca Guvernul Nastase nu putea lupta cu el insusi. Acum, la ce trebuie sa ne asteptam? Poate ca vom vedea un dosar ARO finalizat. Dar circuitele financiare din spatele afacerii ALRO probabil ca nu le vom sti niciodata, desi insusi premierul actual caracteriza, in 2001, privatizarea producatorului de aluminiu din Slatina un “tun tras la inceput de mandat” de catre PSD. Poate ca nici de pe privatizarile RomTelecom ori SIDEX nu va fi ridicata vreodata cortina in spatele careia au fost tesute interesele politice. Si lista ar putea continua. Deopotriva PNL, PD si UDMR au astazi interese financiare puternice in jurul catorva privatizari, dar mai ales in cel al contractelor de achizitii din cadrul institutiilor publice.
Hartia de turnesol a (in)existentei vointei politice de deconspirare a marilor corupti dupa desecretizare va putea fi considerata demersul presedintelui de a face lumina in sectorul energetic. Daca nu va iesi nimic din tot acest scandal, daca anchetele Parchetului vor fi prelungite la infinit, daca ulterioarele deferiri in Justitie nu vor avea niciodata sentinte definitive, semnalul va fi clar pentru toata lumea: lupta impotriva coruptiei la nivel inalt este amanata din nou.
