Dl ministru al Culturii declara senin, despre fragmentul de procent pe care i l-a decernat viitorul buget culturii pentru anul viitor, adica 0,5% din PIB, ca “vom strange cureaua”. Asta ne aminteste de alte declaratii si indemnuri, din vremurile asa-zicand apuse. Cand a dat cu frigul in populatie, Nicolae Ceausescu ne-a indemnat, folosind acelasi registru al unor expresii deloc gingase, sa mai punem o haina pe noi. De-atunci, de-acum peste 20 de ani, tot punem haine pe noi si strangem cureaua. Treptat, o sa ajungem un fel de umerase pe care se tot aglomereaza hainele vechi. Iarna culturii pe care o patroneaza, de fapt, ministrul Finantelor, dl Vladescu, e pentru domnia sa, probabil, ceva normal. Nu ne asteptam de la un asemenea personaj, la baza om de afaceri, ca altfel nu ajungea unde e, sa fie prea sensibil la un domeniu atat de dispretuit de tehnicienii tuturor partidelor. Reactia ministrului Culturii si Cultelor, un cunoscut compozitor, e, insa, neasteptata. Normal ca, dupa o luna-doua de mandat, e neserios sa ameninti cu demisia, dar nici sa spui imperturbabil ca o sa strangem cu totii cureaua nu mi se pare prea normal. Caci cureaua asta se strange peste monumente vechi si pretioase, peste evenimente culturale care ar fi putut sa fie si, asa, poate ca “niciodata nu vor fi”, vorba lui Lucian Blaga – spun si prenumele, pentru ca de cand avem si un Vasile Blaga nu mai poti rosti numele marelui poet si ganditor, pur si simplu, ca pana acum, Blaga, caci ar fi prea multi cei care, din cauza stransului repetat al curelei culturale, s-ar gandi la ministrul de Interne.
Parca ne aminteste ceva si scena grotesca de la Iasi, in care au fost implicati mai multi oameni politici, saptamana trecuta, cand cu moastele Sfintei Parascheva si cu cele ale Apostolului Pavel (“Saule, Saule, de ce ma prigonesti?”). La slujba principala, pelerinii au fost lasati afara, ca sa poata asculta, inauntru, comod, vorbele si cantarile Patriarhului Teoctist, urmatorii “tovarasi de nadejde”: Adrian Nastase, Mircea Geoana, Ion Solcanu, primarul Gheorghe Nichita, dar si Mona Musca, Varujan Vosganian, Teodor Melescanu, deputatul Relu Fenechiu si prefectul Radu Prisacaru, cu totii – cei din urma, vreau sa spun – liberali de vita veche sau, mai ales, noua. La usa Catedralei stateau de paza gealati barbosi, pasamite calugari, aceiasi, probabil, care le canta pe la mesele episcopale, mitropolitane si patriarhale “inaltilor oaspeti” cantece vag religioase-vag patriotice. Tot asa se petreceau lucrurile si pe vremea lui “Nea”. Sigur, comunistii nu se duceau la biserica, dar aveau grija sa li se inchida portile in nas, cu alte ocazii, oamenilor de rand, exact ca la Iasi, saptamana trecuta, cand pelerinii au ramas afara, in frig si ploaie. Nu li s-a spus sa mai puna o haina pe ei, dar cam asta era ideea. Daca declaratia ministrului Culturii si Cultelor poate fi luata si ca o simpla inabilitate retorica a unui muzician, in schimb purtarea politicienilor de la Putere si din Opozitie la Catedrala din Iasi ar trebui sa ne stupefieze. Si chiar ne-ar stupefia daca n-am avea o indelungata obisnuinta cu ciocoii comunisti, modelul celor de azi atunci cand nu sunt chiar aceiasi.
Intre timp, presedintele primeste mesaje indirecte de la liberali, altii decat cei de la Iasi, si pleaca in Coreea (de Sud). Dar nici Alianta D.A. nu se simte prea bine. Simptomele sunt ale “gripei” care a doborat, candva, CDR-ul. Sa nu se fi gasit, intre timp, remediul? Doar n-o sa trebuiasca sa procedam si cu astia cum s-a procedat cu bietele pasari.
