Desi PSD si PNL se afla in acest moment pe un trend descendent – ambele pierd in continuare procente in prag de alegeri europarlamentare, nereusind sa opreasca declinul -, Mircea Geoana si Calin Popescu Tariceanu, dornici sa-si consolideze pozitiile, au organizat inainte de termen congrese ale celor doua partide. Amandoi se cred lozurile castigatoare. Au dorit sa fie siguri ca vor detine pozitia fruntasa inca o buna bucata de vreme, asa ca au actionat cat sunt inca pe val. Pentru pastrarea presedintiei PSD si PNL ambii si-au inlaturat concurenta: unul prin diverse tertipuri, celalalt preferand metode mai violente. Au crescut in umbra unor personaje care, dupa ce si-au terminat misiunea de a-i ajuta sa se ridice pana la o anumita pozitie, si-au primit cuvenita “recompensa”. Geoana s-a debarasat de Ion Iliescu, in prima faza acesta fiind trecut pe linie moarta. Ulterior Geoana si-a dat seama ca-i lipseste locomotiva electorala si, cum e mai bine sa-ti tii dusmanii aproape, a considerat ca e potrivit sa-i ofere celui care-l taxase drept prostanac presedintia de onoare a PSD. Cum s-a instalat in fruntea PNL, prima grija a lui Tariceanu a fost sa scape de Theodor Stolojan. A mers pana acolo incat a riscat sa creeze un nou partid liberal, la concurenta cu PNL. PLD s-a inchegat prin… dure excluderi din PNL, operate fara a se tine cont de notorietatea celor inlaturati. Atat Geoana, cat si Tariceanu au oferit pentru linistea lor, cu larghete, multe functii de conducere. PSD si PNL au acum cate 15 vicepresedinti, carora li se adauga multi alti sefi si sefuleti.
Mircea Geoana a preferat ca in poza grupului de conducere sa nu mai apara figuri care nu-i plac. I-a impins pe margine pe aceia din partea carora simtea pericolul concurentei. S-a inconjurat de tineri fara prea multa experienta intr-ale politicii dambovitene, sperand ca pe ei sa-i manipuleze usor. A gresit atunci cand a crezut ca Ion Iliescu s-ar putea alinia directivelor trasate de noii sefi. Pe unul ca Titus Corlatean, de pilda, Iliescu il face KO in nici cinci minute. Inainte de Congresul PSD, Ioan Rus se plangea ca Iliescu, in loc sa spuna elegant ce erori a identificat si sa-i sprijine pe lideri, el i-a criticat pur si simplu. Poate au sperat apropiatii lui Geoana ca de la congres incolo fostul presedinte sa-i critice in cadru restrans, dar ce te faci ca Bunicuta in afara de critici mai are multe altele de comunicat opiniei publice… Chiar recent a vorbit despre cat de rau ii pare ca nu i-a semnat gratierea lui Miron Cozma mai devreme cu un an.
Daca pana acum ii putea spune presedintelui tarii ca nu ar vrea sa-l critice, dar trebuie sa le dovedeasca vocalilor din partid ca “e un dur”, acum premierul Tariceanu nu mai trebuie sa se chinuie sa mai gaseasca si explicatii. Asta deoarece in conducerea PNL au fost alesi vicepresedintii ce s-au manifestat radical impotriva lui Traian Basescu si PD. Deci premierul are mandat de la Congres sa-si intensifice atacurile impotriva presedintelui si partenerilor de alianta.
Tariceanu si Geoana. Doi lideri care se sprijina pe gasti ce asigura sustinerea financiara a partidului. Pe baroni. Unul vrea sa ramana, altul vrea sa revina la guvernare. Nici unul, nici altul n-ar dori anticipate. Pentru blocarea acestora se emit semnale de sustinere reciproca si apropiere a partidelor pe care le conduc. Mai ales ca exista multe interese comune, inclusiv in plan local. Principalul sponsor si amic al PNL spune, de pilda, ca oricand ar mai cotiza la PSD. Liberalii se bazeaza pe sprijinul oamenilor lui Geoana in Parlament. Pesedistii, la randul lor, recunosc faptul ca ar fi gata sa sustina un guvern minoritar al PNL. Pana atunci se feresc sa depuna vreo motiune de cenzura. Tariceanu si Geoana se cred doua lozuri castigatoare pentru PNL si PSD. Dar daca este viceversa?
