Atunci cand au fost doborate Turnurile Gemene, acum cinci ani si cateva ore, multi dintre noi, cei din lumea civilizatiei tehnologice, ne-am simtit atinsi in propria-ne fiinta. Acest sentiment s-a mai diluat intre timp, mai ales din cauza ca razboiul deschis cu acel prilej impotriva unor tari din zona unde se ascundea Al Qaeda este departe de a se numara printre victoriile civilizatiei noastre. Talibanii scot din nou capul si dau lovituri dureroase civilizatorilor euro-americani. Era si greu, fara precedent, ca o armata organizata sa poata invinge niste trupe de gherila cum sunt cele ale talibanilor. Cel mai clar avantaj al luptatorilor islamisti este faptul ca in ochii lor viata nu are acelasi pret pe care il are in civilizatia noastra. Reprezentantii unei civilizatii religioase care pune sacrificiul, chiar al vietii, mai presus de orice alta valoare nu pot fi invinsi de cei ale caror coduri sunt contrare. Civilizatia noastra, bazata pe piata, poate fi multumita: tot de pret e vorba si la ei. Daca civilizatiile nu ar fi fost strans impletite de necesitatile pietei, daca una nu ar fi dobandit tehnologia celorlalti, atunci ar fi fost usor sa-i invingi pe teroristii Al Qaeda. Asa, ei te inving cu ajutorul propriilor tale arme.
Tragedia de acum cinci ani a fost o lovitura dureroasa pentru civilizatia noastra, intai pentru pierderile de vieti omenesti si materiale, apoi pentru ca a spulberat iluzia invincibilitatii, nu a Statelor Unite, ci a intregii noastre civilizatii. Ceea ce a urmat nu a fost decat o demonstratie a acestui adevar. Un razboi fara orizont se poarta inca in Afganistan, desi victoria a fost proclamata de mult, de ani deja; un alt razboi fara orizont continua in Irak, desi Saddam Hussein ocupa, de mult, un scaun intr-o boxa de acuzati din tara sa.
Este foarte greu de spus azi ce ar fi trebuit sa faca presedintele Bush a doua zi dupa atacul impotriva Statelor Unite de acum cinci ani. Este usor de spus ca s-a grabit, ca nu a luat in calcul tocmai aceasta deosebire de mentalitate, care poate fi fatala pentru statele democrate si care favorizeaza gherilele islamice.
Reactia sa a fost aceea a unui american normal, contrariat de lovitura lasa data la 11 septembrie 2001 Americii. Si, asa cum spuneam si atunci, intregii lumi civilizate. Ceea ce a urmat a fost, din pacate, un rezultat in favoarea teroristilor. Caci acestia nu au decat sa fie multumiti de faptul ca libertatile omului sunt ingradite, mai intai putin, pe urma mai mult, in urma loviturilor pe care ei le dau. De mortii nostri nu stiu cat se pot ei bucura. Daca inainte de aceste atacuri, care nu s-au oprit, din pacate, nici macar la cel din 11.09, in tarile democrate politia si armata nu erau prea vizibile, azi acestea au prezenta pe strazi si in alte locuri publice pe care o au de obicei in tarile conduse de dictaturi militare sau ale proletariatului. Pentru noi e o intoarcere de la o libertate scurta si visata multi ani, la ceva ce stim, ce am vazut, ce am trait. Pana unde se va merge cu inasprirea controlului politienesc provocata de terorism nu stim inca. Nu stim nici cum se va termina razboiul antiterorist proclamat acum cinci ani de presedintele Americii. Se spune mereu ca nu e un razboi intre civilizatii. Se spune in modul ipocrit al civilizatiei noastre. Adevarul era in manifestatiile de bucurie ale atator musulmani, chiar pe strazile Occidentului. Faptul ca au dobandit cetatenia unor tari occidentale nu-i opreste asadar de la pastrarea, pe ascuns, a credintei si a mentalitatii antioccidentale. La asta se mai gandeste cineva?
