Impuscarea hotului prins la furat in casa familiei Iovan a suscitat comentarii dintre cele mai diverse in presa romaneasca. Unele chiar ciudate. Intr-o democratie, controversele sunt binevenite pentru a preveni abuzurile. Daca in cazul familiei Iovan a fost vorba de un hot, in alte cazuri ar putea fi vorba de fortari ale legii, astfel incat legitima aparare sa mascheze chiar si crime cu sange rece. Exista, insa, pericolul ca aceste controverse sa creeze false probleme, false drepturi, sa ameteasca opinia publica, sa incurce valorile, sa faca mai mult rau decat bine unei societati si asa confuze. Nu intamplator, dupa aparitia unor luari de pozitie stranii prin presa, dupa reportaje exagerat lacrimogene, sora hotului a prins curaj si s-a gandit ca ar putea lua ceva bani de la familia Iovan, daca fratele sau n-a mai apucat. Invoca dreptul la viata. Bun. Cine l-a impiedicat pe fratele ei sa-si traiasca viata acasa, pe strada, in spatiile publice? Ce cauta el in toiul noptii, in dormitorul familiei Iovan? Familia Iovan nu are dreptul la viata, nu are dreptul sa-si apere viata cand se trezeste cu un borfas in camera, noaptea? Au fost nenumarate cazuri de oameni omorati in propria casa de talharii veniti la furat. Unii infractori au comis crimele doar ca sa nu existe martori. In asemenea imprejurari nu ai decat o singura solutie: ori viata ta, ori viata lui. De data asta – caz rar – cel care a platit cu viata a fost infractorul.
Dincolo de imprejurarile incidentului, pe care anchetatorii trebuie sa le lamureasca, presa a dat curs si unor scenarii sau comentarii de-a dreptul aberante si gratuit jignitoare pentru familia Iovan. Se tot vantura chestiunea cu posibila poveste amoroasa dintre infractor si creatoarea de moda. Chiar sa publici elucubratiile lansate de cine stie ce jegos e dincolo de limitele bunului-simt. Femeia are familie, este insarcinata, a trecut prin momente traumatizante psihic ca sa se trezeasca si improscata cu laturi! Se mai lanseaza si presupunerea ca va fi musamalizat cazul pentru ca familia Iovan e instarita. Ce legatura are averea lor cu cazul, in afara faptului ca pentru asta au fost luati la ochi de infractor si poate pentru imprudenta de a-si lasa locuinta filmata la televizor?
Mult mai grave, insa, sunt comentariile legate de proprietate. Adica: uite unde duce cultul proprietatii, la pierderea de vieti omenesti! Sau: ia sa vedem cum si-a facut Romanita Iovan averea? Ce legatura au aceste intrebari cu cazul in sine? Doar militienii, pe vremuri, ca sa timoreze victimele si sa le faca sa-si retraga plangerile spre a avea ei statistici “curate”, incepeau cu interogatorii de genul: Ce cautai dumneata pe strada la ora aia? Daca stateai acasa, nu te injunghia. Cum s-ar zice, tot victimele erau vinovate de ce li se intamplase. In ideea asta, poate ca era mai bine ca proprietatea sa ramana un “moft”. Ca doar pentru acest “moft” au fost ucisi sute de mii de oameni in anii '50, prin inchisorile si lagarele de concentrare care impanzisera toata tara. Ei n-au mai avut dreptul la viata pentru ca erau “chiaburi” sau “capitalisti verosi”. A pune sub semnul indoielii respectarea dreptului de proprietate, a-l pune in balanta cu dreptul de a fura bunul altuia este deja o diversiune dintre cele mai periculoase. Daca organele de ancheta au indatorirea de a elucida toate imprejurarile incidentului din casa familiei Iovan, tocmai pentru ca “legitima aparare” sa nu fie paravan pentru diverse inscenari sau abuzuri, cu nici un chip nu trebuie permis ca acest caz sa afecteze repunerea proprietatii in drepturile ei firesti.
