Cei mai mulţi români iubesc succesul. Succesul altora, evident, pentru că al lor, în general, nu prea există. Dar nu numai că-l iubesc, se simt chiar părtaşi la victoriile unui conaţional, chiar dacă, în urmă cu 2-3 ani,nici nu auziseră de el.
„Păi, nu este ea româncă de-a noastră?”, „Simona, nici nu ştii cât te iubim aici în România!”, „Ne facem tricouri cu poza ta şi… ştii doar că te-am susţinut întotdeauna!”
Toată lumea o iubeşte acum pe Simona Halep, după ce a ajuns în finala turneului de la Roland Garros. Oameni simpli scriu pe facebook, comentează la radio sau pe site-urile de ştiri. Ziarişti cu nume se îngrămădesc să ne amintească faptul că ei „au citit-o” pe jucătoarea de tenis de mică şi au spus cu ani în urmă că va ajunge o mare valoare. Realizatori de emisiuni tv caută, la rândul lor, un pic de rating de pe urma sportivei, făcându-şi tricouri cu chipul fetei, deşi e limpede ca lumina zilei că nu prea înţeleg ce s-a întâmplat pe zgura de la Roland Garros. Mai sunt politicienii care ar renunţa bucuroşi la vreo două comisioane din afacerile cu statul, numai să prindă un selfie cu Halep după marea finală de sâmbătă. Nici premierul nu lipseşte din tablou şi ne aminteşte că Guvernul a alocat 270.000 de euro pentru organizarea unui turneu WTA în Romania, la care va participa şi Halep…
Toată lumea o iubeşte acum pe Simona Halep. Sau toată lumea vrea ceva de la Simona Halep.
E ca şi în cazul ţăranului care s-a îmbogăţit în America şi, când se întoarce acasă, la volanul Mercedesului de 100.000 de dolari, este întâmpinat de tot satul. Puradeii cu muci la nas aleargă după maşină şi-i cer gumă de mestecat, iar toate rudele bogătaşului, cunoscute şi necunoscute, îi reamintesc acestuia cât de tare l-au iubit în copilărie. Succesul personal al „americanului” devine astfel succesul satului. Dar nu va trece mult timp şi bogătaşul întors din America va trebui să înţeleagă aluziile şi, din milioanele de dolari făcute în America, ar putea să dea ceva şi la părtaşii lui de acasă în ale succesului.
Toată lumea o iubeşte acum pe Simona Halep, dar nu discret şi respectuos, aşa cum se cuvine în cazul unei sportive care a ajuns în vârf exclusiv prin forţe proprii, ci la modul bădărănesc şi greţos, ca sărutarea băloasă a unei ţărănci prost crescute pe obrajii unei doamne educate.
Toată lumea o iubeşte pe Simona Halep, deşi în loc să ne îmbătăm cu succesul fetei, poate ar trebui să învăţăm de la ea că lucrurile mari în viaţă se realizează cu multă muncă, ambiţie şi perseverenţă şi să recunoaştem că, în general, noi, românii, am cam lipsit de la această lecţie. Iar în loc să fim euforici degeaba, poate ar fi mai bine să ne simţim inspiraţi de succesul jucătoarei românce pentru a pune mai multă seriozitate şi muncă în viaţa noastră de zi cu zi.
Dar, în loc de toate acestea, acum toată lumea o iubeşte pe Simona Halep. Cel puţin până mâine când va fi marea finală. După aceea, vedem noi dacă o mai iubim sau nu pe Simona Halep.
