Victor Ponta şi Liviu Dragnea stau pe două bombe. Pe una scrie „Legea nr. 161/2003, art. 87, alin. (1), lit. f“, pe cealaltă „Controlul ex-ante al conflictelor de interese în contractele finanţate din bani europeni“. Dacă pe prima ar putea să o mai dezamorseze cu chiu-cu vai, a doua are şanse mari să spulbere sistemul politico-financiar cu ajutorul căruia PSD şi-a clădit până acum puterea. Şi, implicit, parteneriatul penal dintre conducerea centrală a partidului şi centrele de putere locale.
Cele câteva sute de cazuri de incompatibilitate descoperite de Agenţia Naţională de Integritate până acum în rândul consilierilor, primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene sunt doar începutul. După cum a recunoscut chiar premierul, numărul celor ce ar putea să-şi piardă mandatele în urma verificărilor ANI este mult mai mare.
Atât de mare încât, dacă ar exista suficienţi inspectori de integritate, anul viitor ar trebui organizate din nou alegeri locale pentru că un număr imens de consilieri, primari şi preşedinţi de consilii judeţene încalcă în prezent legea. Cum? Foarte simplu. Deţin cel puţin două poziţii care îi plasează fără echivoc în conflict de interese.
Citeşte şi Ponta, între presiunile primarilor incompatibili şi Comisia Europeană
Pe de o parte sunt şi aleşi locali, pe de alta fac parte din organele de conducere ale companiilor de utilităţi locale. Cele mai faimoase exemple descoperite de ANI – Klaus Iohannis este şi primar al Sibiului, şi reprezentant al municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Acţionarilor companiilor Apă Canal Sibiu şi Pieţe Sibiu; Aristotel Căncescu este şi preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov, şi reprezentant al judeţului Braşov în Adunarea Generală a Acţionarilor companiei Apă Canal Braşov; Nicuşor Constantinescu este şi preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, şi reprezentant al judeţului Constanţa în Adunarea Generală a Acţionarilor companiei RAJA Constanţa.
Şansele ca toţi cei de mai sus să rămână fără mandate sunt foarte mari după ce un alt baron local, Mircea Moloţ, preşedintele CJ Hunedoara, a pierdut deja primul proces cu ANI, în luna februarie. Curtea de Apel Alba Iulia a stabilit ceea ce spune clar şi art. 87, alin. (1), lit. f, din Legea nr. 161/2003 – Moloţ nu putea fi şi preşedinte al CJ Hunedoara, şi preşedinte al Adunărilor Generale ale Acţionarilor la SC Drumuri şi Poduri.
În ciuda tânguielilor baronilor locali ai USL (cei mai vocali, deşi şi PDL are suficienţi membri în aceeaşi situaţie), legea în baza căreia şi-ar putea pierde mandatele este cât se poate de corectă, iar conflictul de interese, mai mult decât evident.
Prin cumularea a două astfel de funcţii, un ales local este şi jucător, şi arbitru. Pe de o parte ia decizii în numele unei companii de utilităţi, pe de alta le validează ca reprezentant al consiliului local/judeţean sau al primăriei care supervizează activitatea companiei respective.
Previzibil, toţi aleşii prinşi în ofsaid de ANI se plâng că sunt nedreptăţiţi. „Cea mai mare problemă este că în cadrul companiilor care aparţin în totalitate municipalităţilor noi nu putem fi reprezentanţi. Asta este de fapt şi o mare prostie…“, spune Constantin Boşcodeală, primarul pesedist al Buzăului, şi el declarat incompatibil. Argumentul invocat la unison de toţi cei aflaţi în aceeaşi situaţie nu stă în picioare.
Legea 161, pentru prevenirea şi sancţionarea corupţiei, le interzice lor şi celorlalţi aleşi locali şi judeţeni să facă parte din conducerile companiilor de utilităţi tocmai pentru a-i obliga să desemneze alţi reprezentanţi ai instituţiilor din care fac parte, care să nu se afle în conflict de interese. Adică să nu fie şi jucători, şi arbitri în procesele decizionale care au ca obiect, adesea, atribuirea unor contracte de zeci şi sute de milioane de euro.
Aici este, de fapt, problema. Nici primăriile, nici consiliile locale sau judeţene nu pierd nimic dacă sunt reprezentate în conducerea companiilor de apă şi canal, de drumuri, de pieţe de funcţionari specializaţi pe acele probleme, şi nu de primari sau consilieri. Din contră, dacă funcţionarii sunt bine pregătiţi pe domeniul respectiv, expertiza lor este mai valoroasă decât cea a unui politician.
Singurii care pierd sunt tocmai aleşii care se chinuie să ne convingă că implicarea lor în dirijarea companiilor de utilităţi este indispensabilă. Ce pierd? Influenţă în tranşarea marilor contracte de care aminteam mai sus. De ce nu o exercită prin interpuşi? Nu ar fi chiar mai sigur aşa?
Acum câţiva ani asta se şi întâmpla. Baronii locali nu lucrau decât prin interpuşi. Ofensiva DNA şi deciziile de condamnare la închisoare, cu executare, din ultimii ani au schimbat datele problemei. Era simplu să găseşti oameni de paie care în schimbul unor firimituri să îşi asume riscurile, câtă vreme riscurile nu includeau aproape niciodată posibilitatea de a face puşcărie.
Acum, şi dacă ar găsi oameni suficient de interesaţi să facă treburile murdare în locul lor, baronii locali ştiu sigur că, în clipa în care ar porni ancheta, complicii lor i-ar turna imediat pentru a-şi scăpa pielea. De aceea, singura opţiune care le-a rămas este să facă totul cu mâna lor. Şi o fac. Pentru că sumele puse la bătaie sunt uriaşe.
Cât credeţi că este comisionul la o serie de contracte pentru un proiect de 250 de milioane de euro, finanţat din bani europeni, derulat de Regia Judeţeană de Apă Constanţa? Răspunsul poate fi găsit inclusiv în dosarul de corupţie al lui Stelian Duţu, predecesorul lui Nicuşor Constantinescu la şefia CJ Constanţa.
Pentru Ponta şi Dragnea problema este cât se poate de serioasă. Numeroasele cazuri de incompatibilitate şi conflict de interese ale aleşilor locali scoase la iveală de Agenţia Naţională de Integritate şi care au fost considerate de mulţi doar plevuşcă au făcut masă critică şi au stârnit furia reţelelor de corupţie politică din teritoriu. Motivul este foarte clar: dosarele ANI pun în pericol o sursă importantă de bani murdari pentru baroni şi partidele lor şi ar putea duce la blocarea a numeroase rotiţe fără de care marele angrenaj nu mai poate funcţiona eficient.
Brusc, PSD, PNL, dar şi alte formaţiuni se văd în pericol de a pierde zeci şi sute de milioane de euro sifonate din contractele publice măsluite, dar şi zeci şi sute de primari şi consilieri. Dacă instanţele vor menţine deciziile ANI, cum este destul de probabil după precedentul Moloţ, partidele de la putere, şi nu numai, se vor trezi fără numeroşi coordonatori ai reţelelor regionale mafiote.
În final, dacă procesul continuă ca până acum, paguba se va vedea nu doar în conturile personale ale protectorilor locali şi centrali, dar şi în numărul de voturi ce vor fi strânse la viitoarele alegeri. Pentru că orice disfuncţionalitate pe traseul contracte trucate – bani murdari – avere personală plus voturi cumpărate – influenţă politică – protecţie pentru perpetuarea contractelor trucate ameninţă întregul sistem politic şi economic care se bazează pe el.
De ce această problemă este doar în cârca liderilor PSD, şi nu şi a lui Crin Antonescu? Pentru că până în acest moment, cel puţin, şeful PNL s-a arătat dispus să tranşeze în favoarea baronilor USL disputa cu ANI şi susţine o schimbare a legii în aşa fel încât dubla calitate de ales local şi reprezentant în conducerea unei companii de utilitate locală să nu mai fie incriminată.
Spre deosebire de Antonescu, în ciuda asigurărilor mai mult sau mai puţin discrete pe care Ponta şi Dragnea le-au dat reţelei USL din teritoriu că problema se va rezolva, şi chiar a dorinţelor personale, nici unul dintre cei doi nu a făcut ceva concret pentru a bloca investigaţiile ANI, indirect sau direct, prin modificarea legii. Chiar şi Liviu Dragnea, cureaua de transmisie dintre puterea locală şi cea centrală, mai mult le promite baronilor decât face concret.
Deşi tensiunea este în creştere şi nu există şedinţă la vârf a USL în care tema să nu fie abordată, Ponta a dat câteva semnale importante că se va abţine şi în viitor să intervină: „Nu va fi o soluţie unilaterală a Guvernului (…). Vedem ce decid instanţele de judecată, discutăm şi cu cei de la Agenţia Naţională de Integritate şi Comisia Europeană şi, în mod sigur, va trebui să găsim o soluţie“.
Chiar dacă par dispuşi la un compromis care să-i mulţumească pe oamenii din teritoriu şi să le aducă linişte în partid, liderii PSD ştiu sigur că nici ANI, nici Comisia Europeană nu vor fi de acord cu o modificare a legii care să dea câştig de cauză baronilor locali. Şi chiar dacă nici una dintre aceste două instituţii nu are drept de veto în privinţa iniţiativelor executive sau legislative, este greu de crezut că Ponta sau Dragnea şi-ar asuma o decizie peste capul lor.
Reţinerea de până acum nu are legătură cu instinctele sau dorinţele lor, ci cu o realitate pe care par să şi-o fi însuşit: pun mâna pe gard, se curentează. O schimbare de atitudine ar fi un dezastru pentru viitorul raport MCV, pentru eforturile lui Ponta de a-şi spăla în ochii vesticilor păcatele de anul trecut, dar şi pentru Liviu Dragnea, care a făcut nişte promisiuni în schimbul imunităţii de care se bucură deocamdată şi care nu pare deloc să fie garantată necondiţionat – după cum arată avansul anchetei privind fraudele de la referendum.
Este greu de spus cum va fi soluţionată până la urmă nemulţumirea baronilor USL faţă de Agenţia Naţională de Integritate şi de legea pe care o încalcă în masă, ca şi cum nu ar exista. Cert este însă că, şi dacă vor rezolva, măcar parţial, problema cu companiile de utilităţi, Ponta şi Dragnea nu vor avea prea mult răgaz să răsufle uşuraţi.
O iniţiativă relativ recentă lansată de ANI va stârni o reacţie şi mai dură din partea celor ce fac bani serioşi din dirijarea contractelor plătite din bani europeni spre clientela politică. Este vorba de un mecanism de control ex-ante, adică preventiv, al eventualelor cazuri de conflicte de interese ce apar în procesul de achiziţii publice cu fonduri europene.
Practic, prin intermediul unui soft ultraperformant şi al unei baze de date care se anunţă a fi cea mai comprehensivă arhivă de informaţii despre funcţionarii publici şi demnitarii statului român, va fi semnalat în mod automat când o rudă de până la gradul doi a unei persoane cu o funcţie de decizie într-o instituţie sau într-o comisie de licitaţie va participa la o procedură.
Instantaneu, sistemul informatic va emite avertismente de integritate către şefii instituţiilor implicate, care vor fi obligaţi să raporteze, tot prin intermediul aceluiaşi program, dacă au fost luate măsurile necesare pentru a preîntâmpina conflictul de interese. În caz contrar, sistemul va sesiza în mod automat instituţiile competente pentru investigarea conflictului de interese.
Într-o declaraţie despre utilitatea practică a acestui sistem, Horia Georgescu, preşedintele ANI, a precizat scopul final: „Nici un preşedinte de consiliu judeţean sau primar nu va mai putea spune că nu a ştiut că soţia sa a participat cu firma la o licitaţie pe care o şi câştigă, întâmplător (…). În paralel, vom propune şi introducerea unei sancţiuni civile cu un cuantum din valoarea contractelor încheiate şi creşterea numărului de ani în ceea ce priveşte interdicţiile generate de existenţa unui conflict de interese…“.
Deşi Guvernul a semnat un memorandum prin care se dă undă verde acestui proiect, au început deja să apară primele semne că unele instituţii controlate politic se pregătesc să-l blocheze, în special refuzând accesul la bazele de date necesare analizei potenţialelor conflicte de interese. Motivul este acelaşi ca şi la problema cu companiile de utilităţi: partidele şi liderii lor pot pierde sume importante din banii deturnaţi prin contractele oneroase.
Vestea proastă pentru toţi cei ce speră că vor putea căpuşa la nesfârşit fondurile publice este, însă, că sistemul de control ex-ante la achiziţiile publice finanţate din bani europeni a intrat deja în atenţia Comisiei Europene. În plus, Comisia ar vrea ca în scurt timp să fie extins la tot ce înseamnă achiziţii publice în România, nu doar la cele realizate din fonduri comunitare.
Proiectul a fost menţionat, acum zece zile, în prezentarea intermediară făcută de experţii MCV ca fiind o evoluţie pozitivă, care ar putea avea consecinţe benefice în ceea ce priveşte sancţiunile în domeniul achiziţiilor publice, unde ani buni nu s-a văzut nici un progres. Este cert acum că va fi una dintre temele importante ce vor fi evaluate de experţii Comisiei când vor sosi din nou, în septembrie, la Bucureşti şi care va cântări greu în raportul MCV din iarnă.
Concret, de acum înainte, toate rapoartele privind progresele României în lupta anticorupţie, dar şi în implementarea unor măsuri care să diminueze fraudele cu bani europeni vor conţine, obligatoriu, şi un capitol care să evalueze stadiul implementării sistemului de blocare a contractelor oneroase înainte de a fi semnate. Ceea ce înseamnă că orice blocaj şi întârziere deliberată a sa, venită din zona politică, vor fi sancţionate în raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.
Şi nu doar atât. În toamnă va fi prezentat Raportul Anticorupţie al Uniunii Europene. Un document care, dincolo de o secţiune generală aplicabilă comunităţii în ansamblu, va cuprinde şi o analiză specifică pentru fiecare stat membru. Nu este deloc exclus ca şi în acest raport extrem de important să fie menţionat imperativul stopării deturnării de fonduri europene prin reţelele de influenţă politice.
Aşa cum arată lucrurile acum, două sunt instituţiile-cheie în lupta anticorupţie ce se vor afla, în acest an, în atenţia oficialilor europeni pentru a evalua determinarea puterii de la Bucureşti de a continua reformele începute cu opt ani în urmă, după ce PSD a pierdut puterea: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Agenţia Naţională de Integritate. Aici au identificat experţii MCV care au făcut prezentarea orală de la mijlocul lunii iulie cele mai consistente evoluţii pozitive.
Dar tot în legătură cu aceste instituţii sunt şi cele mai importante semne de întrebare. Primul vizează numirea viitorilor preşedinte şi vicepreşedinţi ai Înaltei Curţi, având în vedere că în septembrie le expiră actualele mandate.
Interesul Comisiei în legătură cu aceste numiri este maxim, având în vedere că fermitatea şi consecvenţa noii garnituri de judecători de la conducerea Înaltei Curţi, numiţi în 2010, au schimbat dramatic finalitatea marilor dosare de corupţie. Numirea Liviei Stanciu pentru un nou mandat de trei ani în fruntea Înaltei Curţi ar fi văzută ca un semnal important că lupta împotriva corupţiei la nivel înalt va continua să fie prioritară.
Dar, în timp ce numirile de la Înalta Curte sunt în mâinile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale preşedintelui, al doilea mare semn de întrebare, cel privind angajamentul de realizare a verificărilor preventive pe conflicte de interese, propus de ANI, depinde aproape exclusiv de voinţa Guvernului. Comisia Europeană îl va monitoriza cu mare atenţie, nu doar din perspectiva luptei anticorupţie, dar şi pentru că este un indicator important privind voinţa reală de a îmbunătăţi radical dinamica accesării banilor europeni.
Privirea atentă a Bruxelles-ului îi va presa pe Victor Ponta şi Liviu Dragnea să nu cedeze în faţa baronilor locali şi a tuturor celor ce compromit şansa României de a se dezvolta folosind fondurile comunitare. Ponta aspiră la preşedinţie, iar al doilea ştie că nu are nici o şansă să ajungă liderul PSD şi premier dacă Ponta nu pleacă la Cotroceni. Ambii au nevoie în egală măsură de binecuvântarea externă, dar şi de banii şi implicarea totală a întregii reţele de baroni locali şi centrali în alegerile prezidenţiale de anul viitor.
Rămâne de văzut dacă vor fi suficient de abili în a ghidona marea masă de activişti penali din partidul lor pentru a se salva din menghina care îi va strânge din ce în ce mai tare sau vor pierde partida, încercând să apere un mod de a face bani, de a guverna, de a câştiga alegeri şi de a face politică ce a devenit inacceptabil pentru cei ce încă le permit să conducă această ţară.
