Reactiile furibunde ale slugilor “regimului ilegitim si criminal” vizavi de discursul presedintelui bazat pe raportul Tismaneanu au luat-o cu totul razna. Dupa circul din Parlament, au urmat indelungi “dezbateri” televizate, unde tot soiul de analisti si de relicve ale fostului regim combateau de zor, sfidand si bunul-simt, si logica elementara cu diversiuni vechi si noi, care mai de care mai aberanta.
Cea mai vehiculata era confuzia premeditata intre fosta nomenclatura comunista si populatie. “O insulta la adresa poporului roman” urlau peremistii, “reincepe vanatoarea de vrajitoare” sare alt batran nomenclaturist, “o anulare a 40 de ani de munca si de sacrificii ale unei tari intregi” se strofoaca diversi “fosti”, actualmente “patrioti” in forul legislativ al unei tari democratice si tot asa, chiar daca raportul Tismaneanu a mentionat clar – si presedintele a subliniat la fel de clar – ca respectiva condamnare nu inseamna nicidecum culpabilizarea unei tari intregi, nici macar a celor cateva milioane de membri de partid obisnuiti, ci a ideologilor regimului si a instrumentelor opresive ale acestuia. Nu toti romanii sunt vinovati de ororile petrecute de-a lungul unei jumatati de secol, ci derbedeii care au instaurat regimul si l-au mentinut in functiune chiar si dupa ce expirase mai peste tot in lume, slugile Moscovei comuniste, criminalii care au trimis intre cinci sute de mii si doua milioane de oameni in lagare, puscarii sau pribegie, luandu-le intreaga agoniseala. Nemernicii astia nu numai ca n-au platit vreodata, dar cei ramasi in viata se bucura de pensii grase, de neimaginat astazi pentru vreuna dintre fostele lor victime, ba unii mai trag si sfori importante pe scena politica si economica a unei Romanii in prag de integrare in Uniunea Europeana. Da, milioane de oameni au muncit, fie cu forta, fie, multi, dintr-o anume convingere in fantasmele lansate de comunisti, au construit o economie multilateral dezvoltata, dar aceasta s-a dovedit falimentara si s-a prabusit ca un castel din carti de joc, tocmai pentru ca a fost cladita pe sange, pe concepte utopice, si acelea manevrate in folosul clicii de profitori rosii. Iar prabusirea economiei i-a afectat tot pe milioanele de oameni onesti si i-a imbogatit pe aceiasi vechi profitori si pe acolitii lor, in perioada “capitalismului autohton” dezvoltat sub pulpana lui Iliescu.
Alta diversiune: e imoral ca Basescu sa condamne fostul regim pentru ca lui i-a fost bine pe vremea aceea!? Care-i legatura? Daca lui personal i-o fi mers bine, inseamna ca nu trebuie sa condamne, in calitate de sef al statului, crimele savarsite in acea perioada?! Daca Traian Basescu n-a avut de suferit, inseamna ca ororile nu s-au comis?! Alta, deja invechita, dar tot mai tine: “Reincepe vanatoarea de vrajitoare tocmai cand ar trebui sa fie vremea reconcilierii”. Adica de ce ar trebui sa se reconcilieze victimele cu criminalii? De ce sa nu raspunda ucigasii pentru crimele impotriva umanitatii care nu se prescriu nicaieri in lumea civilizata?!
Culmea ipocriziei abia vine. Ieri, parlamentarii, piosi de data asta, au comemorat victimele revolutiei, iar in aceste zile va fi din nou pelerinaj la mormintele martirilor, cu coroane inclusiv de la criptocomunistii si extremistii ce sustin versiunea revolutiei. Pai daca n-a fost diversiune, nici lovitura de stat, inseamna ca fostul regim comunist e responsabil de moartea a peste o mie de oameni. Nici asta nu inseamna ca a fost un regim criminal?! Sau n-a fost revolutie, ci doar o mare manipulare? Domnul Iliescu ar trebui sa lamureasca problema. Sa ne spuna macar de ce a fost nevoie sa moara peste noua sute de oameni dupa anihilarea cuplului Ceausescu. Deocamdata, singura certitudine e padurea de cruci din cimitirele martirilor. Si niciun vinovat!
