A fost o perioada lunguta cand de coruptie s-a vorbit mai mult pe fuga. As spune, chiar cu o oarecare ignoranta, mai ales atunci cand presa a prezentat cazuri grele, musamalizate de unii magistrati din motive usor de dedus. Inclusiv presedintele vorbea de o atenuare a fenomenului la nivel de tara, atentionandu-i pe straini s-o lase mai moale cu etichetarea Romaniei ca fiind corupta. Premierul nu a iesit nici el in public cu declaratii transante, axate pe combaterea flagelului, cu exceptia zilei de luni cand a incercat sa dovedeasca faptul ca este totusi preocupat de starea natiunii privita sub aspect infractional. A fost intaia oara cand a dat cu pumnul in masa din cauza marilor nereguli existente in activitatea institutiilor de baza, care se ocupa de solutionarea unor dosare celebre, prezentate in nenumarate randuri inclusiv de ziarul “Romania libera”. Toti spun ca interventia lui Calin Popescu Tariceanu, total diferita de alte declaratii publice, are ca principala explicatie avertismentele referitoare la lipsa de eficienta a guvernului roman in ceea ce priveste combaterea coruptiei la nivel macro. Sunt insa si voci care sunt de parere ca primul ministru a dorit sa-i ia fata fostului coleg de Alianta, Traian Basescu, printr-o inversare de roluri, abordand frontal un subiect ce s-a aflat mult timp doar pe agenda de lucru a sefului statului. Nu se poate spune ca premierul a reusit sa-i dea peste nas presedintelui, lovind direct in Parchet si CSM, doua institutii care, se stie, sunt pe undeva in “gratiile” Cotroceniului. Absenta lui Dan Lupascu de la intalnirea de luni, la care Botos nu a lipsit, vine sa confirme diferendele dintre unele institutii existente in planul comunicarii si chiar al subordonarii. In mod normal, Lupascu nu avea voie sa lipseasca de la o astfel de intalnire.
Discutiile au vizat direct activitatea institutiei pe care o conduce, fiind tras un semnal de alarma fata de lipsurile manifestate in directia solutionarii unor dosare arhicunoscute de opinia publica, si nu numai. Nu este exclus ca restantele in indeplinirea angajamentelor din justitie, reclamate de oficialii UE, sa-l fi determinat pe Tariceanu sa atace direct, pentru a evita o catastrofa in cazul in care nu vom adera la 1 ianuarie 2007. Pentru Guvern ar fi poate sfarsitul, tinand cont de campania pe care o pregateste PSD la intrarea in anul al treilea de mandat al Aliantei.
Dincolo insa de aceste considerente politice, inevitabile intr-o abordare globala, un lucru este foarte clar, acela ca lupta pentru combaterea coruptiei nu a tintit cazurile grele din economie. Actul de justitie aproape nu s-a simtit, procurorii si magistratii, indiferent de institutia din care fac parte, fiind neconvingatori atunci cand au trebuit sa ia unele hotarari capitale. Din nou factorul politic a avut ultimul cuvant, in conditiile in care presedintele Basescu promisese ca practicile pesediste, atat de mult hulite de politicienii portocalii, vor disparea in cel mai scurt timp. A trecut mai bine de un an de la alegeri si nu se poate spune ca marea coruptie a primit o lovitura de moarte. Atat timp cat capii marilor tunuri financiare isi vad in continuare de treaba, fiind lasati liberi pe motiv ca au un junghi in spate, nu cred ca exista o mare diferenta intre ce a fost inainte de 2000 si ce este in prezent. Daca la acest capitol se poate vorbi de rezultate bune in activitatea justitiei, atunci nu are rost sa ne mai miram de ce lui Bivolaru suedezii i-au acordat azil politic pe motiv ca in Romania nu sunt respectate drepturile omului. Ma tem ca despre rezultatele obtinute de cadrele din Politie sau de magistratii justitiei in general se poate vorbi mai degraba de rau, nu de bine, cum se apreciaza din birourile unor inalti functionari de stat care, in mod normal, ar fi trebuit schimbati din functie imediat.
