USL se pregăteşte de un nou test crucial: descentralizarea. Pe primele două, modificarea Constituţiei şi regionalizarea, le-a ratat. Cu toate că a demonstrat că nu are o capacitate administrativă şi politică pe măsura forţei de 70% din Parlament, a supravieţuit. Al treilea test major picat ar putea să-i fie fatal. Nu din cauza reacţiei cetăţenilor, ci a nemulţumirii propriilor activişti din eşalonul doi.
Şi nu atât soarta Uniunii este în joc. Ea a fost tranşată de mult. Încă din clipa în care a devenit evident că PSD nu va accepta să nu aibă candidat la prezidenţiale în 2014 şi că nu îl va susţine pe liderul PNL în cursa pentru Cotroceni. De reuşita descentralizării depinde mai ales viitorul politic al celor doi lideri.
Atât Victor Ponta, cât şi Crin Antonescu au nevoie ca de aer, anul viitor, de susţinerea baronilor locali. Fără ei nu există şanse reale de victorie. Fără victorie, este o chestiune de timp până ce partidele îi vor debarca.
Acesta este şi motivul pentru care ambii preşedinţi de partid merg pe mâna lui Liviu Dragnea. Cu toate că politicianul care ar câştiga cel mai mult de pe urma descentralizării ar fi, incontestabil, vicepreşedintele PSD, nici Ponta, nici Antonescu nu îşi permit să îi saboteze planurile. Cel puţin, nu pe faţă. Dacă s-ar opune descentralizării sau ar încerca să o tergiverseze, reţelele locale de partid ar reacţiona furibund.
Motivul: liderii PSD nu au reuşit să le dea, până acum, mai nimic din ce le-au promis. Nici bani mai mulţi de cheltuit (a se citi: de furat), nici imunitate. Încasările la buget sunt la pământ, Guvernul de abia găseşte bani pentru cheltuielile curente, iar fondurile alocate investiţiilor, prada preferată a mafiei politice, s-au împuţinat dramatic.
Mai rău de atât: DNA nu a fost pus cu botul pe labe, nici ANI, SRI-ul îi ascultă în draci, procesele împotriva deciziilor de incompatibilitate se pierd pe bandă rulantă la Înalta Curte, judecătorii care le mai dădeau câte o mână de ajutor au început să fie arestaţi unul câte unul, noii procurori-şefi au infirmat chiar sub nasul lui Niţu deciziile de neîncepere a urmăririi penale în cazurile de fals în declaraţiile de avere, iar promisiunile lui Antonescu şi Dragnea de amnistiere a aleşilor care fac parte din consiliile de administraţie ale companiilor de utilităţi s-au dovedit vorbe goale.
Descentralizarea nu este nimic altceva decât un gigantic premiu de consolare oferit de Ponta şi Antonescu, la presiunile lui Dragnea, pentru toate frustrările acumulate de baroni de când USL a venit la putere şi s-a dovedit că oportunităţile de jaf şi putere discreţionară sunt mult sub aşteptările lor.
Aşadar, dacă nici bani sau protecţie în faţa legii nu pot să le ofere în plus faţă de ceea ce au deja, conducerea USL a decis să le dea ceva la schimb. Prerogative sporite şi patrimoniu, care pot fi convertite şi în bani. Plus mai multă putere politică, prin controlul asupra a numeroase instituţii pe care nu le puteau influenţa decât milogindu-se de şefii de la Bucureşti, dar şi prin dreptul de a face sute de numiri în funcţii.
O dată cu descentralizarea, consiliile judeţene şi locale vor primi în proprietate sau administrare numeroase sedii de instituţii, baze sportive, stadioane, centre de agrement, cinematografe, tabere şcolare, ştranduri, case studenţeşti şi case de cultură. Unele dintre ele sunt în ruină sau sunt în zone periferice, altele însă valorează milioane. Din cauza locaţiei sau a investiţiilor pe care statul le-a făcut în ele în ultimii ani.
Teoretic, toate trebuie să-şi păstreze destinaţia pe care au avut-o anterior transferului. Teoretic, proiectul de lege gândit de Dragnea pentru fraţii săi din USL conţine câteva măsuri de siguranţă pentru ca toate aceste obiective ce le vor reveni să nu îi transforme în samsari imobiliari.
Practic, proiectul de act normativ conţine o excepţie în cazul schimbării destinaţiei acestor imobile, care poate deschide calea unei afaceri la scară naţională cu patrimoniul transferat prin descentralizare: „În cazuri temeinic justificate, autorităţile administraţiei publice locale pot schimba destinaţia bunurilor imobile numai cu avizul conform al ministerului de resort şi numai după ce au realizat o investiţie similară pe raza unităţii administrativ-teritoriale“.
Ce înseamnă asta concret? Dacă un consiliu judeţean a primit o bază sportivă de câteva hectare în centrul oraşului reşedinţă de judeţ, care poate deveni rapid cartier rezidenţial şi care valorează câteva zeci de milioane de euro, va fi perfect legal să construiască una nouă la periferie şi să o vândă pe cea existentă. Evident, după regula mai tuturor licitaţiilor organizate de stat în ţara aceasta. Adică, pe şpagă, în beneficiul baronului local şi al firmei sale de casă şi în defavoarea comunităţii.
Chiar şi fără această derogare expresă, în noul proiect de lege există alte două excepţii generale care, împreună cu prevederile Codului Civil, permit jongleria cu proprietăţile transferate la descentralizare.
Pe de o parte, se stabileşte că bunurile care se află în proprietatea publică a statului şi intră în procesul de descentralizare vor fi trecute în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, printr-o excepţie de la legea privind bunurile proprietate publică – nr. 213/1998.
În al doilea rând, prin excepţie de la prevederile Codului Civil, bunurile proprietate privată a statului, care fac obiectul descentralizării, trec în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale. Mai mult, acestea au posibilitatea de a-şi transfera, în limitele judeţului din care fac parte, dreptul de proprietate sau de administrare asupra bunurilor aflate în domeniul public sau privat.
În acelaşi timp, Codul Civil permite autorităţilor locale să înstrăineze bunurile aflate în domeniul privat şi în proprietatea lor. Dar aceeaşi Lege 213/1998, de care aminteam mai sus, stabileşte şi posibilitatea ca bunurile aflate în proprietatea publică a unei autorităţi locale să poată fi transferate în domeniul privat prin votul consiliului judeţean, consiliului local sau al consiliului general al municipiului Bucureşti.
Pratic, prin cuplarea excepţiilor din proiectul propus de Liviu Dragnea cu legile existente în prezent, nu va exista nici o barieră ca baronii locali să nu poată tranzacţiona o proprietate primită cu ocazia descentralizării. Dacă vor, o vor face. Voturile din consiliul judeţean sau local nu au fost niciodată vreo problemă pentru ei. Mica înţelegere la împărţirea între consilieri şi şefii lor a tuturor oportunităţilor de şpagă este lucrul care funcţionează cel mai bine în administraţia locală din România.
Nu doar transferul de patrimoniu reprezintă o potenţială sursă de bani negri, ci şi noile prerogative pe care le vor avea, în special, consilierii judeţeni. „Consiliile judeţene primesc dreptul de a emite avizele de specialitate pentru documentaţii de urbanism privind zone şi staţiuni turistice, precum şi pentru documentaţii tehnice privind amplasamentul, conformarea şi funcţionalitatea construcţiilor noi cu destinaţie turistică“, se spune în proiectul legii descentralizării. Ceea ce înseamnă că tot ce mişcă în dezvoltarea turistică se va afla în mâinile consilierilor judeţeni.
Şi nu doar turismul va trece prin mâinile lor, ci toate afacerile care depind de avize de mediu, de patrimoniu cultural şi parţial de cele agricole. Faptul că maşina de făcut bani cu ajutorul avizelor, autorizaţiilor şi aprobărilor a fost dată aproape exclusiv pe mâna consiliilor judeţene este cadoul lui Dragnea către breasla sa, dar a stârnit deja nemulţumirea celuilalt mare „sindicat“: cel al primarilor şi al consilierilor locali.
„Vreau să vă spun că eu personal am o nemulţumire de la o primă lectură aşa, în diagonală, cum s-ar spune, se vede că revin enorm de multe competenţe şi responsabilităţi consiliilor judeţene şi în special preşedinţilor, în detrimentul primăriilor reşedinţă de judeţ“, spunea iritat Gheorghe Nichita, primarul municipiului Iaşi, în urmă cu câteva zile.
Nemulţumirea lui Nichita şi a majorităţii primarilor, inclusiv a celor din opoziţie, este determinată nu doar de împărţirea care dă acces la bani – patrimoniu şi prerogative administrative –, dar şi de cea privind influenţa politică prin controlul numirii oamenilor-cheie în instituţiile proaspăt „descentralizate“.
„Persoanele care ocupă funcţii de conducere sunt numite prin hotărâre a consiliului judeţean, la propunerea preşedintelui acestuia, în urma evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor manageriale, în condiţiile legii“, se precizează în proiectul de lege.
Prin această prevedere, consiliile judeţene, dar în special şefii lor, primesc drept exclusiv de numire pe sute de poziţii importante în administraţia locală, care până acum erau în mâna şefilor de la Bucureşti. Sigur că şi înainte baronii aveau un cuvânt greu de spus în desemnarea tuturor şefilor din parohia lor, însă nu puteau lua vreo decizie fără o negociere cu ministrul responsabil. Ceea ce era relativ simplu dacă ministrul era din acel partid şi adesea foarte dificil dacă era de la „ceilalţi“. Prin proiectul Dragnea, preşedinţii de consilii judeţene vor decide de unii singuri pe cine vor pune în fruntea instituţiilor cu care au fost împroprietăriţi. În plus, vicepreşedintele PSD pregăteşte şi scoaterea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici din schema numirilor, astfel încât baronii să-şi poată pune în funcţii şi mai simplu oamenii de încredere, fără să mai treacă prin procedura concursurilor.
Inutil să mai spunem cât va fi calcul politic şi cât concurs de competenţe în deciziile de numire a noilor şefi. Cu două rânduri de alegeri foarte importante anul viitor, care baron îşi va permite să numească fără ca gradul de obedienţă să fie maxim?
Foarte relevant pentru motivaţiile politicianiste ale descentralizării este modul în care se va face transferul de autoritate asupra numirilor din instituţiile transferate de la centru către regiuni: „Începând cu data de 1 ianuarie 2014, conducătorii structurilor care fac obiectul procesului de descentralizare, potrivit prezentei legi, precum şi adjuncţii acestora se eliberează din funcţie“. După care,până la organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de conducere care vor fi eliberate, preşedinţii de consilii judeţene sau primarii vor numi „temporar“ conducătorii structurilor descentralizate.
De ce nu au putut fi păstraţi şefii existenţi şi, eventual, să fie schimbaţi dacă în urma unei evaluări s-ar constata că nu sunt suficient de buni – nu pentru că selecţia de până acum ar fi fost făcută profesionist, ci din motive de eficienţă organizatorică? De ce era nevoie ca prin lege să se prevadă că de la 1 ianuarie câteva mii de oameni îşi vor pierde funcţia, după care vor fi la mâna şefilor de CJ pentru a şi-o păstra?
Cel mai probabil, imperativul justificat al unei tranziţii cât mai line a fost sacrificat de dorinţa liderilor USL de a oferi ocazia unui ritual simbolic de transfer de putere celor fără de care nu ar putea câştiga anul viitor.
Chiar dacă vor primi mai multă putere decât au avut vreodată, baronii PSD-ului tot nu sunt mulţumiţi. Avertismentele lui Dragnea că trei miniştri ar putea fi remaniaţi, ca şi atacurile mult mai directe ale lui Marian Oprişan arată câtă enervare a produs refuzul miniştrilor liberali Radu Stroe şi Mariana Câmpeanu, sprijiniţi în forţă de Crin Antonescu, de a fi de acord cu descentralizarea Ministerului de Interne şi al Muncii.
De ce nu au vrut liberalii să dea şi mai multă putere baronilor? Pentru că majoritatea baronilor nu sunt ai lor. PSD are 22 de preşedinţi de consilii judeţene, în timp ce PNL are doar 13. Această diferenţă de gabarit va cântări greu anul viitor, în special la prezidenţiale.
Mai ales descentralizarea unor structuri importante din Ministerul de Interne, care joacă un rol important în anii electorali, ar fi însemnat ca liberalii să renunţe la un instrument esenţial de control. Câtă vreme au în mână, cât de cât, comanda centrală, pot minimiza riscul care există oricum prin legăturile din teritoriu dintre baroni şi şefii locali ai ministerului.
În acest context, blocarea destructurării Ministerului de Interne a fost şi un mod de a calma nemulţumirile liberalilor, care îi văd pe social-democraţi ca principali beneficiari ai descentralizării. Acesta este motivul pentru care, în ultimele zile, mai mulţi lideri PNL au protestat în partid împotriva asumării răspunderii Guvernului pe legea lui Dragnea. Au cerut ca proiectul să fie dezbătut şi aprobat prin procedură obişnuită, sperând, de fapt, că vor reuşi, în final, abandonarea sa.
Ultimele declaraţii ale lui Crin Antonescu arată că oponenţii descentralizării din PNL au pierdut partida. Guvernul Ponta îşi va asuma răspunderea şi, cel mai probabil, legea lui Dragnea va deveni realitate. Ceea ce înseamnă că singura autoritate care o mai poate bloca este Curtea Constituţională. O va face?
Răspunsul depinde şi de poziţia lui Traian Băsescu. Care deocamdată s-a pronunţat, previzibil, împotriva modului în care descentralizarea a fost concepută de Liviu Dragnea. Argumentul preşedintelui este valid: descentralizarea merită făcută doar dacă duce la economii de cheltuieli bugetare, la creşterea eficienţei administrative, la debirocratizare, la coerenţă decizională şi la materializarea unor proiecte regionale care acum se blochează în divergenţele dintre baronii judeţeni.
Pe scurt, descentralizarea merită făcută doar la pachet cu regionalizarea. Ceea ce nu este şi nu va fi cazul în viitorul apropiat. După cum recunoaşte chiar Klaus Iohannis, coautorul proiectului promovat de Dragnea. Întrebat cu ce va continua descentralizarea, prim-vicepreşedintele PNL a declarat că „asta este o găluşcă mare, se înghite greu, nu o să continue cu nimic vreo doi ani, cel puţin“.
Chiar dacă spusele lui Iohannis confirmă temerile preşedintelui, şi anume că descentralizarea este făcută în primul rând pentru a da mai multe puteri baronilor locali, lui Traian Băsescu îi va fi greu să se opună direct şi vehement proiectului. De ce? Pentru că din 2006 încoace preşedintele repetă constant nevoia de realizare cât mai rapidă a descentralizării.
Chiar dacă a susţinut vehement şi proiectul regionalizării, propriul eşec în a o impune demonstrează cât de greu este să faci reformă autentică atunci când stăpânii administraţiei locale se opun. O ştia chiar şi în 2009, atunci când la o reuniune a preşedinţilor de consilii judeţene a susţinut că acestora trebuie să li se transfere în subordine exact instituţiile pe care le dă azi Dragnea.
Atunci nu ştia că în felul acesta întăreşti baronii locali? Ba da! Însă mai ştia şi că fără cointeresarea lor proiectul este ca şi mort. Dar mai ştia şi că PDL are 14 preşedinţi de consilii judeţene, aproape la paritate cu PSD, care avea 17. Astăzi, PDL mai are doar doi preşedinţi de CJ!
Dacă descentralizarea trece de Curtea Constituţională, mesajul va fi unul singur: în ţara asta nu poţi face nici un pas înainte fără aprobarea mafiei. Tot ce putem spera este să-i păcălim. Să înaintăm oferindu-le, la schimb, ce vor şi poate, la un moment dat, schimbările pe care au fost prea lacomi ca să le refuze vor face masă critică şi se vor întoarce împotriva lor.
